OFiicăDeRege

Câte m-au robit, Isuse, Și m-au strâns în lanţul greu, Astăzi toate sunt învinse Căci m-ai dezlegat Isuse, Salvatorul meu! Câte mă-ngropau în noapte Și în praful lumii zeu, Astăzi sunt scăpat de toate: Căci m-ai înviat din moarte, Drag Isus al meu! Câte mă ţineau, Isuse, Să nu văd Chipul Iubirii, Astăzi toate sunt răpuse: Căci m-ai vindecat, Isuse, Domnul mântuirii. Câte mă ţin, Doamne, azi, Să-ţi slujesc zilnic doar Ţie, Nu-mi par lanţuri, nici obezi, Ci-ale dragostei dovezi Până-n Veșnicie! (Lidia Maria, 12 iunie 2015) http://www.resursecrestine.ro/poezii/137562/cate-m-au-robit-isuse

Dumnezeul Sfânt din Ceruri Nu-i cu jumătăţi de preţ: Pentru mine a dat totul, Ca să am un Rai măreţ. -Dacă eu pun jumătate Pe altarul Domnului, Este fără-nsemnătate: El vrea totul totului! De aceea, îndrăznește, Să te dărui pentru El, Oricât ţi s-ar cere preţul Luptei pentru Dumnezeu. Când vei înţelege-ntregul Dragostei cerești fierbinte, Vei da pentru Domnul totul Și vei avea roade sfinte. Ai curaj, suflete-al meu, Să te lepezi de-al tău sine Și să-I dai Domnului tău Toată dragostea din tine. Să-L slujești cu bucurie Cu răbdare, cu credinţă; Ca-n smerenie să-ţi fie Calea înspre biruinţă!

De ce te temi și-ţi tremură piciorul Când încercarea vine peste tine? Sau uiţi că Domnul ţi-e Izbăvitorul Și El e Cel Care-ţi va face bine? De ce te temi când soarele pe cer Se-ascunde după noru-ntunecat? Chiar dacă-n juru-ţi toate pier, El e Același -neschimbat! De ce te temi când vreo furtună vine, Iar barca ţi se clatină din greu...? Cu Domnul domnilor la cârmă Poţi să-i zâmbești furtunii tot mereu! De ce te temi și lași în jos privirea, Zdrobit, când cei mai dragi te-apasă...? Sau uiţi că Singurul Care-i Iubirea Te va lua-ntr-o zi cu El...ACASĂ? "De ce te temi, copilul Meu cel drag? Te-ntreabă astăzi Tatăl tău Ceresc. "Sau uiţi că Te voi aștepta în prag Ca să te strâng cu dragoste la piept?" -Ajută-mă să nu mă tem, Părinte, De suferinţa ce-ar putea să vină Ci prin credinţă să merg înainte Nu singur, ci cu Tine mână-n mână! Și chiar de vin momente când mă tem, Ajută-mă să mă încred în Tine Căci ești prezent oricând Te che

Mulţi dintre noi nu suntem fericiţi pentru că "trăim puţin și prost", vorba fratelui Vladimir Pustan. Oameni cu visuri mărunte. Sau 'made in China'. Așa se întâmplă când ni le fabricăm fără să dorim a ști opinia Supervisor-ului Fabricii de Visuri. Apropos, cred că există o singură Fabrică de Visuri pe care o deţine Dumnezeu. El a creat și Fabrica și visurile. Noi avem libertatea să alegem ce visuri să fabricăm. Și dacă să le fabricăm sub atenţia Lui. Diavolul creează doar rebuturi ieftine. Falsuri pe care le ambalează frumos și oamenii le primesc bucuroși. Așa devin și ei superficiali. Diavolul vrea oameni ieftini cu visuri ieftine. Care să ardă lânga el in Iad. Visul împlinit al carierei strălucite și al serviciului bun împânzește buzunarul și înceţoșează mintea celui pentru care Dumnezeu, familia sunt -la fin de la liste-. Banii sunt necesari, dar nu ţin locul dragostei. Fratele Nicolae Geantă spunea "Compromisul nu are durabilitate. Pentru că nu are măs

Ce fel de creștin sunt eu care-s azi în adunare? Este întrebarea care să ne-o punem fiecare. Dumnezeu mă-nvaţă calea care trebuie s-o urmez, Dar în sfânta ascultare și smerenie veghez? El îmi dă atâtea lecţii să le-nvăţ cu sârguinţă: Cu nădejdea sunt în urmă... ce să zic despre credinţă? Dragostea n-am învăţat-o decât la primul capitol: Îi iubesc pe cei mai dragi, pe dușmani încă-i ridicol. Nici iertarea nu e lecţia învăţată pe deplin. Când e vorba iartă-uită, uit numai să spun "amin". Nu am dor de răzbunare, dar le-aș zice două-trei. Ca să se înveţe minte, să nu fie... farisei. Vreo durere de apasă sufletul și trupul meu, Supărat întreb întruna: Doamne, dar de ce chiar eu? Uit că eu prin suferinţă învăţ lecţia răbdării Făr' de care nimeni, nimeni n-are premiul alergării. Rugăciunea mi-e adesea prea pripită dimineaţa... Seara , ruptă de-oboseală, își ascunde rapid faţa. Postul nu-i obligatoriu, dar se vede în purtare Ce dezordonată-i viaţa care n-are în

Cu Dumnezeu în cea mai grea-ncercare, În cea mai neagră noapte-n viaţa mea Eu sunt mereu biruitoare Zâmbind spre zorii ce s-or arăta. -Zâmbesc și cânt Laudă doar Lui Plâng și cânt Slavă Domnului (În veci)! Când suferinţa mă apasă greu, Durerea fiinţa mea o copleșește... Eu plâng tăcută, dar sufletul meu Cântă, căci Domnul îmi zâmbește! -Zâmbesc și eu La sfânta-ncurajare Zâmbesc mereu Căci sunt biruitoare (Prin El)! Iar când mă va lua la El Acasă, Mă voi topi-n îmbrăţișarea Lui Și vom zâmbi-mpreună stând la masă Cu toţi biruitorii Domnului!