OFiicăDeRege

Îmi faci Isus cu Mâna Ta,  Cât nimeni altul bine... Dar ce-mi tânjește inima, E să Te am pe Tine!  Mă binecuvintezi mereu Și Te-ngrijești de mine,  Dar ce folos de traiul meu De nu Te am pe Tine?!  Îmi doresc pacea Ta, Isus,  Și bucurii divine,  Dar decât toate mai presus, Te vreau, te vreau pe Tine!  Îți mulțumesc că mă iubești  Mai mult decât oricine; De-aceea, fă-mi tot ce voiești,  Doar să Te am pe Tine!  (Lidia Maria Bărbînță, 28 Octombrie 2016- Berlin)

Ah, mi-ai pus inima-n cântar  Și m-ai găsit ușor, Isus... Dar mi-ai șoptit: "Mai este har, Urmează-Mi azi supus." Am fost cu inima-mpărțită,  Și mâinile așa murdare... Dar mi-ai spus: "Nu este ispită Cât Harul Meu de mare!"  Cu pașii am călcat adese'  Pe drumurile gri din lume... Dar Tu mi-ai spus cu drag, Isuse: "Am pentru tine-un nume!" Azi, dezbrăcat de-orice mândrie, Am răstignit vechea mea fire; Și inima Ți-am dat-o Ție,  S-o schimbi, să pui în ea iubire!  În felu-acesta, viața mea, Cu tot ce sunt, din ce mi-ai dat, Va fi un imn spre slava Ta, Acum, și-n Cerul minunat!  (Lidia Maria Bărbînță, Berlin-27 Octombrie 2016)

Scutură-mi, o, Doamne, frunza ruginită  Căci mi-e-atât de silă de păcatul meu,  Pustiește-mi ramul de firea-nvechită Și-așa, gol de mine, să rămân al Tău.  Mă-mpresoare vântul dulce al iubirii, Să mă bată ploaia pocăinței sfinte,  Și să-Ți poți culege a' Neprihănirii Și a' Mulțumirii roade înmiite. Lasă, de vrei, toamna cu parfumu-i putred, Să mă-mbogățească-n moarte zi de zi; Și să-mi smulgi întruna tot ce-i rău și veșted, Ca să pot prin Tine, Doamne, a trăi!  Și când hotărăști vremea să mă tai, Din această toamnă, sumbră și străină, Du-mă și pe mine, lângă Tine-n Rai,  Unde-oi fi iar verde și plin de lumină!  (Lidia Maria Bărbînță, Berlin-27 Octombrie 2016)

Vreau ca viața mea să fie,  A dragostei mireasmă vie  Și să încânt cu-al meu parfum, Pe-oricine întâlnesc în drum. Vreau ca umblarea mea să fie, O, Domnul meu, asemeni Ție; Și urma pașilor din vale, Să-i facă bucuriei cale. Vreau ca purtarea mea să fie, Un zbor frumos spre Veșnicie.  Și pacea lui Isus, cerească, S-o dau oricui vrea s-o primească. Vreau zi de zi cât pe pământ Mă ține Domnul meu cel Sfânt, Să am iubire, bucurie Și-a păcii sfinte armonie. Dorințele-mi nu-s doar cuvinte, Doresc să le păstrez în minte; Și să le împlinesc mereu,  De drag pentru-Mpăratul meu. Trăind cu zel, lucrând cu spor,  În pas încet, sau falnic zbor,  Haideți cu mine, împreună,  Să câștigăm Țara cea bună. Va fi acolo bucurie,  Lumină, pace, bogăție, Dar decât toate, mai presus, Va fi cu noi Hristos Isus!  (Lidia Maria Bărbînță, 15-16 Octombrie 2016- Berlin)

Înșelătoare cânturi de iubire,  Mi-ați risipit toți anii tinereții... Dar astăzi L-am găsit pe al meu Mire, Când mă striga în zorii dimineții. M-a cucerit cu blânda Lui privire,  Și cu dulceața ce-o avea în glas; Iar când m-a strâns în brațe cu iubire,  O zi-mi păru mai scurtă ca un ceas... Tânjisem toată viața după Mire  În tainicele ne-nțelese doruri,  Și-mi suspina ființa ne-mplinită Precum un pui ce s-a pierdut de stoluri. A fost o vreme când cântam întruna Ale himerei cânturi de iubire,  Și îmi părea că pentru totdeauna Aceasta e măreața mea menire. Dar când m-a întâlnit Stăpânul Vieții,  Acela ce e Veșnica Iubire, N-am mai dorit să fiu nimic pe lume- Decât Mireasa celui mai scump Mire! Iar azi sunt fericită și pot spune  Că sunt iubită de-Mpăratul meu; Și nu există niciun cânt pe lume Ca imnul DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU!  (Lidia Maria Bărbînță, Septembrie-Octombrie 2016, Berlin)