Eu nu sunt vrednic, Doamne, de harul Tău măreț, De dragostea Ta sfântă ce-ntrece orice margini, De binele ce-mi faci, de necuprins în pagini Sau cărți întregi. Cum, Doamne, să am în ochii-Ți preț? Eu nu sunt vrednic, Doamne, nici să privești spre mine, Sau să mă iei în brațe când toți mă părăsesc, Să-mi vindeci răni amare cu-al Tău balsam ceresc, Și să-mi ridici din nou un templu din ruine. Eu nu sunt vrednic, Doamne, de-a Ta Împărăție, De Veșnicia-ntreagă de pace și belșug, Și nici să stau la Masă cu cei ce-au tras la jug Slujindu-Ți până-n moarte, ca și o jertfă vie. Eu nu sunt vrednic, Doamne, al Tău să mă numesc, Să-Ți faci milă de mine în orice slăbiciuni, Să-mi dăruiești puterea de-a-nfăptui minuni. Eu nu sunt vrednic, Doamne, decât... să-Ți mulțumesc. ( Gjern-Denmark, 24 Iulie 2017 )