OFiicăDeRege

Surd la zgomotul lumii Absurd,  Pășesc prin praful humii Cu urechea lipită de Cer,  Ascultând simfonii ce nu pier. Mut de orice cuvânt  Neplăcut,  Pășesc pe bătrânul pământ, Strigând cu dor în megafon: Hristos Isus e Domn, e Domn!  O zi aștept: când focul nestins Din piept,  Mă va aduce lângă Cel ce-a învins.- Surdo-mut la tărâmurile trecătoare,  Vreau să mă trezesc în eterna splendoare,  Lângă Mirele meu. Și să începem marea  Bucurie, Savurând o cafea cu gust de Veșnicie.  ( Lidia Maria Bărbînță, 28 Iunie 2016-Berlin )

"Nu vreau să le dau drumul flămânzi" (Matei 15,32) Dați-le să mănânce,  Să nu plece flămânzi Și nehrăniți, livizi Din Casa Pâinii Sfinte ! Dați-le să mănânce , Din Pâinea cea din Cer, Ei până mâine, pier Dacă nu au merinde! Căci valul lumii grabnic I-ar prinde în vâltoare, Și vor muri de foame Tot așteptând zadarnic.  Isus e-a Vieții Pâine, Dar dați -le-o și lor, Căci, vai! Cu-atâta dor Așteaptă azi fărâme... Degeaba surogate Le împărțiți fugar Se-ntorc de la altar Cu inimi neschimbate. Și chiar de vi se pare  Că totul e prea greu, Voi împărțiți mereu Poporului mâncare !  Se cere mult efort Să poți da Pâinea Bună Pe soare sau furtună, Sărac sau în confort... Când sunteți obosiți, VOI cu mai multă muncă, Dați Pâinea Vieții încă... Și veți fi răsplătiți! (Lidia Maria Bărbînță, 7 August 2015)

De multe ori cântam, Isus, Cu gura larg deschisă, Cu ochii ridicați în sus, Dar inima...închisă.  De multe ori am auzit... Dar tare de urechi,  N-am ascultat nimic, nimic Și am rămas tot vechi. De multe ori Te-am alungat Cu mâinile ne-ntinse... Când Tu, Isuse, ai răbdat,  Lăsându-le străpunse. De multe ori am mers, Isus, Crezând că mă duc bine... Însă piciorul nesupus Călca pe căi străine.  De multe ori credeam că eu Sunt important întâi, Și L-am lăsat pe Dumnezeu Uitat la căpătâi.  De câte ori... De multe, multe,  Nu am fost templu sfânt și demn,  Dar azi, vreau curățirea. Doamne,  Ascultă-mi ruga când Te chem!