A fost odata ca niciodata... Incipitul suna deja a basm pueril in care raportul fictiune-realitate este mai mult sau mai putin perfect, dar a trecut vremea povestilor care ne captau atentia in copilaria de mult uitata in cutia prafuita de-amintiri... Totusi, "A fost odata ca niciodata"... un copacel verde care se numea "Merisor". De cand se stia, traia in pace in gradina, alaturi de fratele sau, "Perisor". Erau inca tineri copaceii nostri, nu cunosteau prea multe despre lumea care ii inconjura. Tot ce stiau cei doi frati era ca in fiecare zi se trezeau indata ce rasarea soarele pe cerul somnoros al diminetii. Primele minute din zi erau esentiale pentru cei doi. Cerul se deschidea prin fereastra stralucitoare a soarelui si timp de 15 minute priveau nestanjeniti spre Creatorul lor, care le tinea un 'speech' sfant. Ei taceau chitic uitandu'se cu drag spre Cel ce le vorbea prin ferestruica deschisa, sorbind cu nesat fiecare cuvant. Apoi urm...