Treceți la conținutul principal

Tăcere. -de Lidia Maria Bărbînță

Tăcere-n Cer. Cine va merge
Ca să salveze omul din păcat? 
Un glas se-aude:
"Merg Eu, Tată. Îmi dezbrac haina de-Mpărat
Ca să mă fac asemeni lor:
Iau chip de Om."

Tăcere. O inimă mâhnită
De greutatea multelor păcate,
Spune în taină-ntr-o grădină:"Tată, 
Ia de la mine-acest pahar 
De-i cu putință.
Însă, mai bine să se facă 
După a Ta Voință. 

Tăcere. A fost cutremur
Mai devreme. Și soarele s-a-ntunecat
În miezul zilei ne-mpăcat,
Că a murit un Împărat.
Lovit, disprețuit și părăsit de oameni,
Om al durerii, și obișnuit
Cu suferința, muri 
Să ispășească păcatul lumii.

Tăcere. Dimineață.
La mormânt o piatră răsturnată.
Ucenicii cuprinși de ceață
Își amintesc cu-o bucurie-ntârziată
Că va-nvia a treia zi. 
Și a-nviat. Ca ei, de ieri, și noi de azi
Și cei de mâine... Noi toți, 
S-avem viață. 

Tăcere. Noi, creștini tăcuți,
Indifereți ucidem omenirea
Din jurul nostru. Câți 
Sunt cei de lângă noi
Care ne-au auzit vorbind de mântuirea
Ce-o pot avea doar prin Isus?
Tăcem și strigă faptele în gura mare
Că nu suntem ce-ar trebui să fim.
Creștini, creștini, să ne trezim! 



Comentarii