E mai, și stau cireșii-n floare,
Cu frunzele zâmbind în soare.
Când vor veni culegătorii
Să strângă rodul plin al verii,
Vor cânta coșurile pline
Cerescul cântec de rubine.
-Cireșii care-au fost în floare,
Vor plânge triști cu ochii-n soare.
Și după garduri înghimpate
Vor râde neamurile toate...
Iar vântul va veni în grabă,
Lăsându-i fără frunza dragă.
-Că au pe lume toate-un rost
Și jertfa nu e fără cost.-
Ei vor muri, dar roada rubinie
Va umple zările de veselie.
Va fi dulce tăcerea uitării-
O cireașă pe tortul iertării.
...Și-n Zi de Mai, cu mare bucurie,
Vor înflori din nou cireșii-n Veșnicie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu