Treceți la conținutul principal

Dor de Cer, dor de El...

Mi-e plină inima de dor, de dorul revederii
Când mă vei izbăvi deplin din mrejele durerii,  
Și voi ajunge-n veșnicii de bucurii depline,  
Unde nici moarte nu va fi, nici plâns și nici suspine.  


Mi-e plină inima de dor, de doru-mbrățișării,  
Când îmi vei șterge de pe-obraz brăzdările ocării,  
Și mă vei săruta cu drag, ca și o mamă fiul,  
Și-n Frumusețea Sfintei Țări va fi uitat pustiul... 


Mi-e plină inima de dor, de dor de-a fi cu Tine,  
Și cu Mireasa Ta cântând pe-a Raiului coline. 
O, cât doresc să pot trăi aici pe-acest pământ,  
Purtând în fiecare zi în suflet Cerul Sfânt!  


(Lidia Maria Bărbînță-   Iulie 2016, Berlin)  mai puțin

Comentarii