Mi-ați risipit toți anii tinereții...
Dar astăzi L-am găsit pe al meu Mire,
Când mă striga în zorii dimineții.
M-a cucerit cu blânda Lui privire,
Și cu dulceața ce-o avea în glas;
Iar când m-a strâns în brațe cu iubire,
O zi-mi păru mai scurtă ca un ceas...
Tânjisem toată viața după Mire
În tainicele ne-nțelese doruri,
Și-mi suspina ființa ne-mplinită
Precum un pui ce s-a pierdut de stoluri.
A fost o vreme când cântam întruna
Ale himerei cânturi de iubire,
Și îmi părea că pentru totdeauna
Aceasta e măreața mea menire.
Dar când m-a întâlnit Stăpânul Vieții,
Acela ce e Veșnica Iubire,
N-am mai dorit să fiu nimic pe lume-
Decât Mireasa celui mai scump Mire!
Iar azi sunt fericită și pot spune
Că sunt iubită de-Mpăratul meu;
Și nu există niciun cânt pe lume
Ca imnul DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU!
(Lidia Maria Bărbînță, Septembrie-Octombrie 2016, Berlin)
Comentarii
Trimiteți un comentariu