M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp Orice simţ al apropierii, umane şi divine; Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima, Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele; Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur, Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele. M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori, Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii, Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti, Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins; Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte, Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină. M-am rugat pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare, Un somn fără dureri, o pauză liniştită; Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună, Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult; Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau, Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă. Îţi mulţumesc, Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în ...