Rugaciune

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp Orice simţ al apropierii, umane şi divine; Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima, Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele; Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur, Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele. M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori, Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii, Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti, Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins; Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte, Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină. M-am rugat pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare, Un somn fără dureri, o pauză liniştită; Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună, Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult; Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau, Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă. Îţi mulţumesc, Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în seamă Rugăciunile mele slabe şi să răspunzi cum credeam eu, De când aceste daruri scumpe bunătatea Ta le-a oferit Mi-au adus mai mult decât tot ce am cerut sau gândit; Dătător de bunuri, aşa răspunde-mi la fiecare cerere, În felul Tău de a da, mult mai bun decât al meu. Annie Johnson Flint