OFiicăDeRege

Înșelătoare cânturi de iubire,  Mi-ați risipit toți anii tinereții... Dar astăzi L-am găsit pe al meu Mire, Când mă striga în zorii dimineții. M-a cucerit cu blânda Lui privire,  Și cu dulceața ce-o avea în glas; Iar când m-a strâns în brațe cu iubire,  O zi-mi păru mai scurtă ca un ceas... Tânjisem toată viața după Mire  În tainicele ne-nțelese doruri,  Și-mi suspina ființa ne-mplinită Precum un pui ce s-a pierdut de stoluri. A fost o vreme când cântam întruna Ale himerei cânturi de iubire,  Și îmi părea că pentru totdeauna Aceasta e măreața mea menire. Dar când m-a întâlnit Stăpânul Vieții,  Acela ce e Veșnica Iubire, N-am mai dorit să fiu nimic pe lume- Decât Mireasa celui mai scump Mire! Iar azi sunt fericită și pot spune  Că sunt iubită de-Mpăratul meu; Și nu există niciun cânt pe lume Ca imnul DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU!  (Lidia Maria Bărbînță, Septembrie-Octombrie 2016, Berl...

Cu 30 de arginţi Te-a vândut Iuda, Doamne, Cu preţul unui rob sărman, nenorocit, -Dar vai de câte ori Te vindem pe gunoaie, Uitând dragostea mare cu care ne-ai iubit... Nepăsători Te vindem, prin ne-iertarea noastră, Prin ne-iubirea-n fapte, şi ne-credinţa-n Tine. Prin pocăinţa slabă şi prin uitarea proastă, Prin paşii fără urmă pe căile spre bine... -O, iartă-ne păcatul, ne pare rău, Părinte, Că-n lăcomia noastră, suntem prea plini de noi... Şi-ajută-ne să strângem comorile prea-sfinte, Să n-ajungem ca Iuda, în  iad, târând noroi. Vrem, Doamne, ca şi Petru, cu lacrimi de căinţă, Cu-o minte înnoită în fiecare zi, Să creştem în răbdare, să creştem în credinţă, Să câștigăm Viaţa-n eterne bucurii!  ( 21 Aprilie 2016, Buciumi-Sălaj )

Ce fel de creștin sunt eu care-s azi în adunare? Este întrebarea care să ne-o punem fiecare. Dumnezeu mă-nvaţă calea care trebuie s-o urmez, Dar în sfânta ascultare și smerenie veghez? El îmi dă atâtea lecţii să le-nvăţ cu sârguinţă: Cu nădejdea sunt în urmă... ce să zic despre credinţă? Dragostea n-am învăţat-o decât la primul capitol: Îi iubesc pe cei mai dragi, pe dușmani încă-i ridicol. Nici iertarea nu e lecţia învăţată pe deplin. Când e vorba iartă-uită, uit numai să spun "amin". Nu am dor de răzbunare, dar le-aș zice două-trei. Ca să se înveţe minte, să nu fie... farisei. Vreo durere de apasă sufletul și trupul meu, Supărat întreb întruna: Doamne, dar de ce chiar eu? Uit că eu prin suferin...

A fost odata ca niciodata... Incipitul suna deja a basm pueril in care raportul fictiune-realitate este mai mult sau mai putin perfect, dar a trecut vremea povestilor care ne captau atentia in copilaria de mult uitata in cutia prafuita de-amintiri... Totusi, "A fost odata ca niciodata"... un copacel verde care se numea "Merisor". De cand se stia, traia in pace in gradina, alaturi de fratele sau, "Perisor". Erau inca tineri copaceii nostri, nu cunosteau prea multe despre lumea care ii inconjura. Tot ce stiau cei doi frati era ca in fiecare zi se trezeau indata ce rasarea soarele pe cerul somnoros al diminetii. Primele minute din zi erau esentiale pentru cei doi. Cerul se deschidea prin fereastra stralucitoare a soarelui si timp de 15 minute priveau nestanjeniti spre Creatorul lor, care le tinea un 'speech' sfant. Ei taceau chitic uitandu'se cu drag spre Cel ce le vorbea prin ferestruica deschisa, sorbind cu nesat fiecare cuvant. Apoi urm...