Mi-ai arătat și mie harul Tău, Dar m-am lăsat orbit de ce-i lumesc, M-am dus ca un nebun pe drumul meu, Uitând de Tine, Tatăl meu Ceresc. Ca Dima am privit doar spre vitrine, Și dragostea de lume m-a cuprins; -Cum am uitat, crezând că fără Tine, Aș deveni un om de neînvins...- Și sunt chiar mai nevrednic decât Iuda, Ce-a sărutat și a vândut o dat'... Dar eu, în fiecare zi cu punga Cerșeam arginții dorului furat! ... Mă-ntorc din nou la Casa părintească, Am hoinărit destul prin lumea mare; Și îndeajuns din troaca ei grotească Am năzuit spre roșcove murdare. Am îndrăznit să vin acum, o, Doamne, C-am auzit că a mai fost un fiu Neascultător, nenorocit ca mine, Dar L-ai primit din mort ce-a fost, ca viu. Primește-mă, Te rog, din nou, Părinte, În casa noastră, de mai ai vreun loc, Căci vreau Iubite, de-astăzi înainte, Să nu mă mai despart de Tin' deloc!... (Lidia Maria Bărbî...