OFiicăDeRege

Când lacrimile cad a jale Lăsând în urmă brazde-adânci, Nu te-ntrista: azi stai în vale, Ca mâine să poți sta pe stânci. Necazul tău și suferința Care te-apleacă tot mereu, Sunt ca să-nveți că biruința, E mai frumoasă după greu. O, de cumva descurajarea Se-nfige prea adânc în suflet. Privește la Acela Care Poate să schimbe plânsu-n zâmbet. Și mergi 'nainte cu credință Bazându-te pe Domnul tău: Căci cântecul de biruință Îl vei cânta la sânul Său! (28 August 2015)

Povara ce apasă greu pe umeri Și tot necazul care m-a cuprins, Îmi zdrobesc trupul fără încetare, Dar zâmbetul din suflet nu s-a stins. Căci bucuria mea nu-i pieritoare, Ca tot ce moare pe acest pământ, Chiar dacă este una printre lacrimi, Cu orice preț zâmbesc, mă lupt și cânt! Cu inima și-ntreaga mea viață, Voi lăuda pe Cel ce m-a iubit Pe-acest pământ până ajung Acasă, Și-acolo am să-I cânt necontenit! (14 August 2015)

Doresc să-ți fiu mulțumitor Când este soare sau furtună; Căci sunt creștin biruitor,  Nu doar creștin de vreme bună. Și, binecuvântările, Într-un mănunchi să le am strânse; Să le ofer cu mulțumire, Acelor ce le cer, Isuse.  Tu ai făcut așa mult bine Vieții mele pe pământ, Că n-am cuvinte să-Ți pot spune... De-aceea, fapta mi-e cuvânt.- Știu că răsplată n-am să pot De-ajuns să îți ofer vreodată,  De-aceea, Doamne, mă socot: Ca-ntreagă viața mea curată, Să fie-n veci de veci a Ta,  Și să mi-o știu mereu trăită Doar pentru-Mpărăția Ta Cu-o dragoste neprețuită! Așa doresc orice-ar veni, Să pot profunda mulțumire  Să o înalț cât voi trăi: Aici și-Acolo-n Nemurire! (Lidia Maria Bărbînță , 10 August 2015)

Să vrei să vii la Domnul înseamnă pocăință, Înseamnă să te-ntorci din calea de păcat, Să vrei o viață nouă trăită prin credință Și să apuci AZI harul, prin care ești iertat. Să te supui întruna doar voii lui Hristos, Nu-nseamnă să fii-nchis în reguli și șabloane; Dar nici prin libertate să lepezi ce-i frumos, Ci dragostea să-ți umple și suflet și umblare.  Să stai mereu cu Domnul și frații tăi iubiți:  Aceasta-i părtășia cea sfântă și curată, În rugăciuni, cântări, și dragoste uniți, Slujind plini de răbdare credința-adevărată .  Să știi tăcând s-aștepți răspuns de la Cel Sfânt, Chiar când furtuna vine și nu mai vezi scăpare: Aceasta e-o nădejde ce nu-i de pe pământ, Care însuflețește pe-oricine, mic sau mare. Să vrei să te asemeni mai mult cu-al tău Isus, Când firea răstignită mai plânge de sub cuie, Și-n fiecare clipă să te înalți mai sus, Urcând treaptă cu treaptă: aceasta e sfințire . Să-L vezi pe Domnul după ce ți-ai sfârșit lucrar

"Nu vreau să le dau drumul flămânzi" (Matei 15,32) Dați-le să mănânce,  Să nu plece flămânzi Și nehrăniți, livizi Din Casa Pâinii Sfinte ! Dați-le să mănânce , Din Pâinea cea din Cer, Ei până mâine, pier Dacă nu au merinde! Căci valul lumii grabnic I-ar prinde în vâltoare, Și vor muri de foame Tot așteptând zadarnic.  Isus e-a Vieții Pâine, Dar dați -le-o și lor, Căci, vai! Cu-atâta dor Așteaptă azi fărâme... Degeaba surogate Le împărțiți fugar Se-ntorc de la altar Cu inimi neschimbate. Și chiar de vi se pare  Că totul e prea greu, Voi împărțiți mereu Poporului mâncare !  Se cere mult efort Să poți da Pâinea Bună Pe soare sau furtună, Sărac sau în confort... Când sunteți obosiți, VOI cu mai multă muncă, Dați Pâinea Vieții încă... Și veți fi răsplătiți! (Lidia Maria Bărbînță, 7 August 2015)

De multe ori cântam, Isus, Cu gura larg deschisă, Cu ochii ridicați în sus, Dar inima...închisă.  De multe ori am auzit... Dar tare de urechi,  N-am ascultat nimic, nimic Și am rămas tot vechi. De multe ori Te-am alungat Cu mâinile ne-ntinse... Când Tu, Isuse, ai răbdat,  Lăsându-le străpunse. De multe ori am mers, Isus, Crezând că mă duc bine... Însă piciorul nesupus Călca pe căi străine.  De multe ori credeam că eu Sunt important întâi, Și L-am lăsat pe Dumnezeu Uitat la căpătâi.  De câte ori... De multe, multe,  Nu am fost templu sfânt și demn,  Dar azi, vreau curățirea. Doamne,  Ascultă-mi ruga când Te chem! 

O, fă-mă, Doamne,burduf nou Și toarnă-n el Prezența Ta. Vreau umplere cu Duhul Tău: Să umblu drept pe calea Ta.  Cât îmi doresc burduful vechi Să fie aruncat de-acum Și cel nou de acum, pe veci, Să poată ține vinul bun!  Să pot aduce alinare Și sfânt balsam pe rana grea A celui ce-i căzut sub soare Și nu se poate ridica. S-avem cu toți burdufuri noi Pline cu vinul nou și sfânt, Ca-n Ziua Sfântă de Apoi Să fim cu Domnu-n Cerul Sfânt!