OFiicăDeRege

" Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.   Naşterea îşi are vremea ei, si moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei."                                                                     (Eclesiastul 3,1-2) Exista un timp pentru toate...orice lucru isi are vremea lui. O stim prea bine de la Eclesiastul. Nasterea isi are vremea ei si moartea isi are vremea ei. Nu am decis cand sa ne nastem, dar ne-am nascut si traim in secolul XXI. Slavit sa fie Dumnezeu si multumim parintilor nostri dragi ca ne-am nascut, in ciuda nenumaratelor avorturi care impanzesc clinicile, umfla buzunarele medicilor, inveninand neincetat mintile si sufletele femeilor nenorocite ce-au ales o cale aparent mai usoara pentru ele.   Saditul isi are vremea lui si smulgerea celor sadite isi are timpul ei. Sadim vant? Vom culege furtuna. Sadim pace? Vom culege pace, ca fii ai lui Dumnezeu. Sadim mila? Vo

O, om!... Ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume - De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai Căci ea mereu spre Iad sau Rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus... şi-n veci nu-l mai aduci Dar vei culege roada lui Ori viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă - vorba ta, Mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina, Rodind sămânţa pusă-n ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt - cuvântul scris E-un leac sau e-o otravă! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis Rămâne-n urmă-un drum deschis Înspre Infern sau Paradis Spre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare - versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu Lăsând în inimi rodul său De har sau de ruşine. Arăţi o cale - calea ta În urma ta nu piere E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Vor merge suflete pe ea Spre Rai sau spre durere. Trăie

Dintr-o inima curata Vreau sa-Ti cant un cantec, Tata. E un imn de multumire Pentru Marea Ta iubire Care ma imbratiseaza Daruind putere, paza Si incurajari la greu De aceea-Ti cant mereu. Caci Tu-n orice dimineata Privesti spre a mea viata Si-mi mai dai o noua zi Pentru Tine-a o trai. Ajuta-ma, Doamne Sfinte, Ca de astazi inainte Sa traiesc tot mai frumos- Cum m-a invatat Hristos . Multumesc ca-mi dai viata Si-mi spui "Buna dimineata!" Promitandu-mi inc-o data: "De Ma chemi, Eu vin indata!" Vreau ca-n ziua care vine Sa traiesc cum se cuvine, Ca prin viata-mi de crestin Sa Te proslavesti! Amin! Caci Tu-n orice dimineata Privesti spre a mea viata Si-mi mai dai o noua zi Pentru Tine-a o trai. Ajuta-ma, Doamne Sfinte, Ca de astazi inainte Sa traiesc tot mai frumos Cum m-a invatat Hristos . ( Multumire , Lidia B .)

Impreuna am pornit si noi spre Paradis Amandoi luptand sa tinem calea dreapta Cu privirea-atintita la Tara de vis In care Isus cel Drag ne asteapta... Multimi de ispite mereu ne pandesc, Dar nu ne-ndoim, caci primim biruinta Prin Domnul Isus, Imparatul Ceresc; El este cu noi, ne-ntareste credinta. Compromis, minciuna, ura sau frica Nu sunt in dictionarul relatiei noastre; Dar daca unul cade, celalalt il ridica, Cu-n duh de blandete si de dragoste. Necazuri, probleme apar zi de zi, Dar nu ne lasam doborati la pamant; Caci citim in Cuvant ca mari bucurii Ne-asteapta dincolo, in Cerul Preasfant. Cu rabdare asteptam luptand ne-ncetat, Insa nu degeaba, cu pumnul in vant, Ci tanjind sa primim premiul minunat Al celor care au biruit pe pamant. Duhul Sfant pe care in noi il purtam Ne mangaie intruna, sprijin ne este, Ajutandu-ne ca un singur dor sa avem Si inimile strans in iubire unite. ...Amandoi am pornit, dar una suntem Si impreuna noi vrem a-L sluji Pe-Acel

Am scris condusa fiind de sentimente, dar si de ratiune. Am scris in functie de actiunile celor din jur, dar si in functie de actiunile mele. Am scris cand am dorit, dar si cand nu tineam neaparat sa fac acest lucru. Am scris cand am simtit ca trebuie, dar si cand nu. Am scris cand Dumnezeu mi-a intiparit ganduri cu iz ceresc in mintea-mi de adult in devenire, dar nu intotdeauna am asternut pe foaie lucruri care sa-L onoreze. Am scris, am scris, am scris 'cu pana inmuiata-n vis'... Visul de a lasa in urma ceva bun. Ceva intelept. Ceva de folos. Am inceput sa scriu mici povesti, eseuri, poezii, articole care sa Ii aduca cinste, slava si glorie Dumnezeului meu. Vi le impartasesc si voua cu gand curat si inima deschisa. Sunt mai "necioplita" decat Pavel in vorbire, nici nu ma pot compara cu acest gigant al Scripturii. Mai degraba cu Ieremia, "caci sunt un copil" (Ieremia 1,6), dar ma lupt sa am o viata condusa de scopuri. Daca tot e scurta, macar

A fost odata ca niciodata... Incipitul suna deja a basm pueril in care raportul fictiune-realitate este mai mult sau mai putin perfect, dar a trecut vremea povestilor care ne captau atentia in copilaria de mult uitata in cutia prafuita de-amintiri... Totusi, "A fost odata ca niciodata"... un copacel verde care se numea "Merisor". De cand se stia, traia in pace in gradina, alaturi de fratele sau, "Perisor". Erau inca tineri copaceii nostri, nu cunosteau prea multe despre lumea care ii inconjura. Tot ce stiau cei doi frati era ca in fiecare zi se trezeau indata ce rasarea soarele pe cerul somnoros al diminetii. Primele minute din zi erau esentiale pentru cei doi. Cerul se deschidea prin fereastra stralucitoare a soarelui si timp de 15 minute priveau nestanjeniti spre Creatorul lor, care le tinea un 'speech' sfant. Ei taceau chitic uitandu'se cu drag spre Cel ce le vorbea prin ferestruica deschisa, sorbind cu nesat fiecare cuvant. Apoi urm