OFiicăDeRege

Avem iluzia bizara ca timpul trece prea repede pe langa noi, cand, de fapt, noi trecem grabiti pe langa el. Nu ne mai facem timp pentru timp. Dimineata pasim tacuti pe langa timpul de inchinare. Ziua intreaga sarim peste timpul acordat celor in nevoie. Seara zburam obositi pe deasupra timpului de partasie cu Dumnezeu. Si inevitabil, intr-o dimineata urmatoare, ne intrebam cu o alura nevinovata de ce suntem ingenunchiati sub povara problemelor vietii. Ca si cum n-am sti ca este necesar sa ne facem timp pentru timp... Anul 2015 se duce si noi, oameni harnici ce suntem, l-am intrecut deja. Noi gonim in viitorul planurilor fara Dumnezeu pe care ni le-am facut pentru anul 2016. Planuri pe care le vom indeplini sau nu. Iar cand 2016 va fi pe sfarsit, noi vom fi undeva departe, traind intr-o realitate a noastra. ...Si ne vom crede tot cu un pas inaintea timpului, avand trista iluzie ca el trece prea repede, cand noi, de fapt, suntem cu un pas mai departe de Dumnezeu, adica o secun

Biblia este Cuvântul scris al Domnului preasfânt. Și ferice de acela ce-l citește cu avânt; Dar mai fericit e-acela, care, plin de bucurie, Îl trăiește împlinindu-l cu-o dorinţă tot mai vie. A fost insuflat de Duhul Sfânt împărţitor de har Să aducă veselie și să fie ca un far. Să înveţe și să mustre, să aducă îndrumare, Sfânt balsam alinător și belșug de îndurare. Cât mai este vreme astăzi, crede în Cuvântul sfânt, Și-mplinește-l cu răbdare cât trăiești pe-acest pământ; Căci sunt încă prea mulţi oameni care rătăcesc prin lume, Iar Scriptura pentru ei suntem tu și eu, creștine!

Căzut plângeam la marginea lumii, Cu haina-nmuiată-n noroiul hidos... Iar sufletul meu-un templu-al durerii- Suspina plin de teama si neputincios... Prăpastia lungă mă trăgea tot mai jos, În negrul haotic de păcat și de zgură. Mă zbăteam, tremurând sub veșmântul soios, Ce avea buzunarele cusute cu ură... Cândva, haină albă-mi dăduse Hristos Să se vadă 'nnoirea din sufletul meu, Dar prăpastia lumii m-a-nghițit ne-ndoios Când drumul credinței îmi păruse mai greu. Am lăsat arma jos- un ostaș dezertor, Și-am ales calea largă trecând frontiere... La-nceput orișice mi-a părut mai ușor,  Și mai dulce la gust, dar apoi, ah- ce fiere!  "Nu mai pot, nu mai știu care-i calea 'napoi! Vreau salvare! Să mă scoată, vă rog, cineva !" Am strigat cu ultimi puteri din noroi: Și numai ecoul să-mi răspundă părea... Dar deodată, Acea Mână străpunsă-n Golgota,  Mă smulse din prăpastia crudă și rece... Iar azi, pot să cânt voios "Mar

Suveicile scopului Său se mişcă Să ducă planul Său la îndeplinire; Nu căuta prea curând să dezaprobi Lucrarea Lui, şi nu-i acorda încă Motive întunecate, când, păşind tăcut, Zăreşti un labirint închis; Căci iată, cu fiecare fir mai negru Se împleteşte un fir de aur. Ţese cu bucurie, Nu cu lacrimi, El cunoaşte calea pe care mergi cu greu; Ţese cu grijă, Ţese cu rugăciune, Dar lasă firul în mâna lui Dumnezeu. ~din Jurnalul de casă canadian~

Fii tu vocea care strigă în pustiul de păcat,  Ca Ioan, care odată predica înflăcărat! Fii lumină pentru altii şi arată-L pe Hristos, Ca Ştefan, ce printre pietre, avea chipul luminos.  Fii tu sare, fii exemplu, fii urmaşul lui Isus Şi pe toti ce-s lângă tine, luptă-te să-i conduci Sus.  Nu te-opri, căci nu fac altii slujba care este-a ta; Eşti dator c-un pas 'nainte spre Împaratia Sa! (Lidia Maria, 12 decembrie 2015) 

Zadarnic este timpul ce-l pui în slujba Sa Resursele sau banii ce-i dai spre-a ajuta;  În van sunt toate-acestea, în van ți-e și trăirea... Le faci să știe alții că tu-nțelegi jertfirea Sau nu le faci deloc de nu-i întâi... iubirea. Zadarnică ți-e truda de fiecare zi De-a face fapte bune și a-L mărturisi; De nu vei face-acestea cu dragoste mereu, Te străduiești zadarnic să fii pe placul Său: Căci fără de iubire nu-i placi lui Dumnezeu! În fiecare clipă alege înțelept; Cu dragoste să faci ce este bun si drept. În orice mână-ntinsă, în orice pas în plus, În sfânta mângâiere -balsam pe rană pus,  În tot s-arăți IUBIRE , să fii mai ca Isus! 

"Nu vreau să le dau drumul flămânzi" (Matei 15,32) Dați-le să mănânce,  Să  nu plece flămânzi Și nehrăniți, livizi Din Casa Pâinii Sfinte ! Dați-le să mănânce , Din Pâinea cea din Cer.  Ei până mâine, pier Dacă nu au merinde... Căci valul lumii grabnic Îi prinde în vâltoare, Și pot muri de foame Tot așteptând zadarnic.  Isus e-a Vieții Pâine, Dar dați-le-o și lor, Căci, vai! Cu-atâta dor Așteaptă azi fărâme... Nu le  dați  surogate Crezând că-i mai uşor... Flămânzii lumii mor Cu inimi neschimbate!  O, știu că vi se pare  Că Adevăru-i greu, Dar împărțiți mereu Poporului mâncare !  -Se cere mult efort Să poți da Pâinea Bună Pe soare sau furtună, Sărac sau în confort... Deci azi te rog să-ntinzi În plus cu-o-mbucătură; Și fii tu firmitură, Că-n Cer nu sunt flămânzi!  (Lidia Maria Bărbînță, 7 August 2015- refăcută azi, 7 Decembrie 2015)

~"Dragoste" se scrie "SACRIFICIU"~ (R. Wurmbrand) ·Iubirea-o floare. Nu o îngrijești, se ofilește...     ·Iubirea-un fluture. Nu zboară dacă îi ţii aripile legate. ·Iubirea-un bob de sămânţă. Îl semeni astăzi, iar mai târziu culegi roadele.     ·Iubirea-un strop de rouă. Este răcoritor pentru sufletul peste care cade. ·Iubirea-aspiratorul. O inimă iubitoare poate curăţa colbul indiferenţei mizerabile de pe covorul lumii. ·Iubirea-cârpa de șters praful-are 2 mari realizări însemnate: -Dă frumuseţe și strălucire casei -Aduce recunoștinţă în ochii celei căreia i-ai luat cârpa din mâini pentru a șterge tu.   ·Iubirea-un creion. Împrumutat și folosit la vreme de nevoie, ascuţit când este prea tocit, un creion poate aduce zâmbete de mulţumire și belșug de vise împlinite. ·Iubirea-o gumă de șters. Când creionul altuia scrie cu greșeli pe paginile vieţii tale, radiera este esenţială pentru a