Hei, fetelor. Pacea lui Hristos să fie cu voi și în voi. Știu că pentru multe dintre voi, ca și pentru mine, așteptarea răspunsului la rugăciune e "în toi" și pare grea de tot. Eu nu vă cunosc, dar El vă știe pe fiecare dintre voi. Probabil că urcușul vi se pare atât de dificil, încât sunteţi aproape să cedaţi. Ni se cere nouă, femeilor creștine, să dăm dovadă de integritate- ne obligă numele și statutul nostru în Hristos. Și uneori uităm, uităm, uităm atât de ușor că drumul compromisului, aparent mai puţin dificil decât drumul adevărului și credinței în Domnul, se termină în prăpastia deznădejdii, departe de Iubitul inimilor noastre. Merită așteptarea? Merită să ne încredem în El, sau căutăm să ne croim noi singure drumul prin viaţă? "Bine, bine", vei spune, "dar totuși, nu pot să stau cu mâinile-n sân și să aștept să îmi plouă din cer." Nici Dumnezeu nu vrea asta, crede-mă. Așteaptă în tăcere ajutorul Lui, iubindu-L cu fapta, dăruindu-te în totul Lui