OFiicăDeRege

Aș vrea să-mi fie dragostea o floare: O roză cu parfumul ei ceresc, Prinsă-n mănunchi cu-o sărutare, Și azi și mâine să ţi-o dăruiesc. Aș vrea să-mi fie dragostea o mână, Ce știe mângâia obrazul tău lovit, Dar și să știe cum să-ţi lege-o rană Mereu, mereu la timpul potrivit. Aș vrea să-mi fie dragostea un cântec, Un imn ce să-L slăvească pe Hristos, Pe care să ţi-l cânt când fără zâmbet, Îţi este ziua sub un cer noros. Aș vrea să-mi fie dragostea lumină, Când este întunericul prea greu. Și-n nopţi de chin, cu raza mea senină Să-ţi fiu indicator spre Dumnezeu. Aș vrea să-mi fie dragostea o mare, Sau poate-un munte cu izvorul lin, Numai să-ţi fiu o binecuvântare Din Mâna Creatorului Divin! (Lidia Maria, 26.03.2016)

. E mai, și stau cireșii-n floare, Cu frunzele zâmbind în soare. Când vor veni culegătorii Să strângă rodul plin al verii, Vor cânta coșurile pline Cerescul cântec de rubine. -Cireșii care-au fost în floare,  Vor plânge triști cu ochii-n soare. Și după garduri înghimpate Vor râde neamurile toate... Iar vântul va veni în grabă, Lăsându-i fără frunza dragă. -Că au pe lume toate-un rost Și jertfa nu e fără cost.- Ei vor muri, dar roada rubinie Va umple zările de veselie. Va fi dulce tăcerea uitării- O cireașă pe tortul iertării. ...Și-n Z i de Mai, cu mare bucurie,  Vor înflori din nou cireșii-n V eșnicie!                                                 

Nimic fără Dumnezeu și totul cu El! Nimic fără protecţia Sa arătată în fiecare an din viaţa noastră. Nimic fără binecuvântările Lui lunare. Nimic fără bunătatea și credincioșia Sa, înnoite zilnic. Nimic fără harul Său turnat peste noi din oră în oră. Nimic fără mângâierile Lui din fiecare minut de suferinţă. Nimic fără dragostea Sa cu care ne înconjoară în fiecare secundă. Nimic fără Dumnezeu și totul numai cu El! (8 Martie 2016,Buciumi-Sălaj, România)

Draga mea, Pentru că ești specială Și iubită de Rege, Îţi urez cu profundă sfială: La mulţi ani cu bucurie Și aici, și-n veșnicie! Domnul Dumnezeu din Cer Să-ţi adune lacrimile De pe-obrazul efemer Și să-ţi asculte rugăciunile. Să fii o Ana, mama unui Samuel... Să crezi promisiunea Lui: Emanuel! Într-o zi, El îţi va auzi glasul Și te va răsplăti. Ploaia de lacrimi o va transforma În curcubeu de zâmbete. Și El- Domnul oștirilor te va îmbrăţișa Cu binecuvântarea Sa. La mulţi ani, femeie, să trăiești! Să fii biruitoare, prin Isus. Și flori de-azur în buchete cerești Să primești nu doar acum, Cât mergi pe-al telurului drum, Ci și atunci când ai s-ajungi Sus, În Primăvara Vieţii, cu Isus! Și vei uita de tot ce ţi-a mers în răspăr Cu floarea de Cer aninată în păr... (8 Martie 2016, Buciumi-Sălaj, România)

De-atâtea ori strig Doamne, către Tine,  Și parcă simt că n-auzi vocea mea; Dar nu, Tu nu ești surd, știu bine: Ci eu sunt surdă la tăcerea Ta. De-atâtea ori răpusă și mâhnită De al durerilor din lume val, Uit ce puternic este al meu Tată, Și ce ușor mă scoate El la mal... Când ochii mi se-ntunecă de lacrimi, Și gura-i încleștată-n neputință, Iar trupul mi-e zdrobit sub grele patimi, De ce tot las uitată-a mea credință?... O, Doamne-ajută-mi să nu pot vreodată, Să te-ntristez cârtind cu îndoială, Ci să ascult de voia Ta curată Și de tăcerea-Ți, fără șovăială! ...

Mă-ntreb uimit, a câta oară... De ce în suflet n-a venit O caldă, dulce primăvară Cu flori și cântec fericit? De ce vedem doar norii negri Ce-acoperă seninul cer? De ce lăsăm ca vântul iernii Să ne aducă flori de ger? De ce dăm bucuria sfântă Pe isberg de tristeţi amare, De ce al nostru glas nu cântă De bunătatea Lui cea mare? De ce necazurile vieţii Ne sfâșie și ne doboară,  De ce în zorii dimineţii  Uităm de Sfânta Primăvară? De ce trăim pentru pământ,  Purtând miresmele de ger? De ce al inimilor cânt Nu este îmbibat cu Cer? Visăm cu ochii triști minunea Când Domnul va veni pe nori Dar n-avem Primăvara-n suflet Și ne-nșelăm de mii de ori! Cum vom ajunge-n Veșnicie În Slava Cerului Măreaţă Când noi, săraci de bucurie,  Ne-mpiedicăm orbiţi de ceaţă... Mă-ntreb uimit, a câta oară... Cum să ajungem fericiţi În calda, dulcea Primăvară Când n-o purtăm în noi de-aici? Luca 17,21: "...ia...

"...sunt atâți oameni astăzi care nici măcar nu ar traversa strada pentru convingerile lor, darămite să moară pentru ele." (Josh McDowell, 'Mai mult decât un tâmplar') "Pentru Pavel, mai mult decât pentru oricare alt bărbat, a face lucrarea lui Hristos era răsplata lui pământească, dar a câştiga zâmbetul lui Hristos era cerul." ( Margaret Bottome) "D umnezeu S-a descoperit printr-o carte. Care trebuie citită și trăită. Citiți ca să trăiți frumos pentru că lumea e plină de creștini educați. Dar și ei sunt pe cale de dispariție, iar în curând îi vor înlocui barbarii." (Vladimir Pustan) "Nu  cei care insultă există! Ci cei care înainte să deschidă vocabula gândesc…" (Nicolae Geantă) "Și astfel tăcem… Vai nouă, zice Pavel, dacă vom tăcea… Și tocmai acum ne-a apucat tăcutul, când se apropie judecata." (Vladimir Pustan) " Tehnica discursului public este de a spune oamenilor exact ceea ce vor să audă. Adev...