Ridica-te sa mergem- Vladimir Pustan

Ridică-te să mergem. Ne-așteaptă înserarea
Cu umbre lungi și asfinţit de vis
Umăr în umăr deși strâmtă-i cărarea
E loc pentru-amândoi în largul paradis.

Ridică-te să mergem.Sărută-mă de ducă
Răsfaţă-ţi mâna albă în părul meu prea nins
Aprinde și-o lumină, de mână mă apucă
Am ochii slabi și tulburi și frică de abis.

Ridică-te să mergem.Nu-i nimeni să ne vadă
Nici nu vor ști vreodată c-am fost pe-acest pământ
Tu ești lumina caldă, eu omul de zăpadă
Îmbrăţișarea noastră nu-ncape într-un mormânt.

Ridică-te sa mergem. Mi-e dor de mers cu tine
Călăuziţi de steaua iubirii lui Isus
E tot mai mică noaptea. Iubito, va fi bine
Mai e puţin și-ajungem în ţara noastră sus.

(POEZIE SELECTATĂ DIN CARTEA  "TREZEȘTE-MĂ CÂND MOARTEA-I LA FEREASTRĂ", DE V. PUSTAN)