OFiicăDeRege

Să crezi că poți trăi o viață de credință fără puterea Duhului Sfânt în tine, e totuna cum ai încerca să respiri fără plămâni, să auzi fără urechi, să mergi fără picioare. Biserica e bine că e organizată, dar ce folos e să ai televizor, computer și frigider, aragaz și aer condiționat, dacă nu ai curent? Avem nevoie de Duhul Sfânt să fim oameni. Fără El suntem doar cimpanzei ce merg la biserică. Biserica nu crește cu evanghelizările din iarnă, ci cu oameni motivați să se reproducă și spiritual, nu numai fizic. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a fi uniți… Canibalii din Insulele Fiji spuneau că toți misionarii aveau același gust indiferent de confesiune. Pentru ce a fost ieri, jos pălăria, pentru ce va fi mâine, jos ghiulurile...

Dumnezeu să vă țină mai departe o mână pe pianul Său. Și cu fiecare sunet scos să zdrobiți inimi. Să fiți stiloul sfânt al Domnului, trezorierul cuvintelor iscusite! Căci cine deține Cuvântul, deține puterea! Cuvintele sunt pecețile minții... Hristos să vă protejeze sub haina-I înmuiată în sânge! Sub mantia Cerului nu cad săgeți otrăvite! Mai mult, sub ea devenim albi. Și sfinți! Duhul Sfânt să vă țină o torță aprinsă! Focul moare consumându-se, dar încălzește și luminează pe alții! Și oricât ar fi bezna de groasă, focul nu poate fi învins! Știm că "Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac! (Ps. 121:8)". Căci "Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiu...

Nickbags: Nicolae Geantă de Rusalii în Bihor

Noi ne lamentăm atâta timp cât ne privim în oglindă. Când ne vedem doar pe noi credem că problema noastră e cea mai acută. Necesită urgenţă. Dacă privim în jur vom vedea că în comparaţie cu problemele altora noi avem mingi de ping-pong iar ei Carpaţi. Cel fără pâine poate vedea că există oameni bolnavi. Cel bolnav poate vedea că sunt oameni fără picioare. Cel fără picioare poate vedea că sunt oameni orbi. Cel orb poate auzi că sunt indivizi nedeplasabili... Întotdeauna e cineva mai grav! Ne plângem că România e o ţară săracă, dar în Afganistan ori Somalia nu găseşti pâine în magazine! E drept ne mai lamentăm şi că în biserici avem membrii slabi spiritual, dar în cârciumi şi discoteci nimeni nu cunoaşte pe Domnul... În Scriptur...

Deuteronomul 6:5 “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” Sufletul este un amplificator deci atenție la semnal. Nu sta în locurile de mare gălăgie și tulburare sufletească ca să nu fii unealta celui rău: Geneza 49:6 “Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor…’’ Nu da atenție celui rău și nu lăsa să pătrundă în sufletul tău șoaptele lui mincinoase. Tratează cu nepăsare și indiferență ocara și răutatea: 1 Samuel 10:27 “S-au găsit însă şi oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude”. În schimb orice cuvânt din partea lui Dumnezeu strange-L și las...

Așteptarea nu este un lucru pe care mulți dintre noi îl facem bine. Suntem generația care ne dorim lucrurile instantaneu. Calculatoarele noastre nu par a fi suficient de rapide. Insistăm ca magazinele să aibă deschise mai multe case de marcat atunci când există mai mult de 3 clienți în liniile de check-out. Căutăm restaurante care să garanteze mâncarea pe mesele noastre în mai puțin de cinci minute. Vrem zboruri directe și ne dorim autostrăzi pe care să circulăm doar noi… Iar pentru că vrem să facem totul rapid și pe loc, am adăugat prea multe lucruri în calendarele noastre, astfel încât, un “nu încă” a lui Dumnezeu, poate suna ca un “niciodată” în urechile noastre. Mulți dintre noi ar fi fost foarte nerăbdători după învierea lui Hristos. Spunându-ne să aștep...

"...şi paharul meu este plin de dă peste el." Psalmul 23,5c Întotdeauna este ceva „peste“, Când ne-ncredem în Domnul nostru îndurător; Fiecare pahar dă peste el, Toate râurile Lui mari sunt late, Nimic îngust, nimic frugal, Ţâşnind mereu din rezervorul Lui; Alor Săi le dă o măsură plină, Care dă peste ea, mereu. Întotdeauna este ceva „peste“, Când noi, din mâna Tatălui, Ne primim porţia cu mulţumiri, Lăudându-L pentru calea ce ne-a plănuit-o. Satisfacţia, deplină şi adâncă, Umple sufletul, şi luminează ochii, Când inima s-a încrezut în Isus Ca să împlinească toate nevoile ei. Întotdeauna este ceva „peste“, Când mărturisim despre toată dragostea Lui; Adâncimi neexplorate încă mai zac sub picioarele noa...

De ce te-oprești cand ţi-e prea greu În lupta sfântă a credinţei? Tu trebuie să lupţi mereu Pentru cununa biruinţei! De ce când așteptarea-i lungă Esti deznădăjduit și trist? În Cerul Sfânt o să ajungă Cel care-așteaptă neobosit. De ce când vine ploaia rece Sub stropii mari te-apleci chircit? Orice furtună grea va trece Când curcubeul a ieșit! De ce te plângi că-i greu pe cale Sau la aceasta-ai fost chemat? Uiţi că pe munte ori in vale El e Același, neschimbat? -Nu te opri, ci luptă-ntruna Și-așteaptă liniștit răspuns Privind în Sus înspre cununa Ce te așteaptă la Isus! (25-26 mai 2015)

Zilele trecute, pe un drum de munte uitat parcă de timp, am văzut un tractor parcat cu grijă. Lângă el nu erau decât doi câini, iar în rest pustiu. Tractorul avea o plăcuță de înmatriculare pe care scria așa: „Protejat de Isus”. Era clar că cei doi câini mici nu erau îndeajuns. Oricât de mulți cai sau călăreți am avea, tot nu ar fi îndeajuns dacă n-ar fi Dumnezeu. Dacă nu păzește Dumnezeu o casă, degeaba veghează cei ce o păzesc. M-am bucurat să văd un mic semn creștinesc în mijlocul imensității de brad. La o cabană, era afișat un panou publicitar pe care scria cam așa: “Gâștele și vacile vin acasă seara. Gunoiul rămâne pe loc.” Oriunde există Hristos ar trebui să existe civilizație și cred că lucrul scris pe acel panou ...

Ridică-te să mergem. Ne-așteaptă înserarea Cu umbre lungi și asfinţit de vis Umăr în umăr deși strâmtă-i cărarea E loc pentru-amândoi în largul paradis. Ridică-te să mergem.Sărută-mă de ducă Răsfaţă-ţi mâna albă în părul meu prea nins Aprinde și-o lumină, de mână mă apucă Am ochii slabi și tulburi și frică de abis. Ridică-te să mergem.Nu-i nimeni să ne vadă Nici nu vor ști vreodată c-am fost pe-acest pământ Tu ești lumina caldă, eu omul de zăpadă Îmbrăţișarea noastră nu-ncape într-un mormânt. Ridică-te sa mergem. Mi-e dor de mers cu tine Călăuziţi de steaua iubirii lui Isus E tot mai mică noaptea. Iubito, va fi bine Mai e puţin și-ajungem în ţ...

Eşti cumva la capătul iscusinţei, Creştin cu fruntea încreţită? Te gândeşti la ce este înaintea ta, Şi la tot ce înduri acum? Simţi că toată lumea e împotriva ta, Şi eşti singur în mijlocul bătăliei? Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei Este locul unde se arată puterea lui Dumnezeu. Eşti cumva la capătul iscusinţei, Orbit de o durere epuizantă, Simţind că n-o poţi îndura, Că nu poţi suporta tensiunea, Zdrobit de suferinţa continuă, Năucit, şi uluit, şi amorţit? Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei Este locul unde-I place lui Isus să vină. Eşti cumva la capătul iscusinţei? Lucrarea ta se întinde înaintea ta, Toate zac începute şi neterminate, Apăsându-ţi inima şi mintea, Tânje...

James Creelman călătorea odată prin Balcani în căutarea lui Natalia, regina exilată a Serbiei. În una din scrisorile sale, descria călătoria astfel: În timpul acelei memorabile călătorii, am aflat că rezerva de ulei de trandafiri a lumii este în Munţii Balcani. Lucrul care mi-a atras cel mai mult atenţia a fost că trandafirii trebuia strânşi în timpul celor mai întunecate ore ale nopţii, culegătorii începeau la ora unu şi terminau la ora două noaptea. Iniţial această practică mi s-a părut a fi o superstiţie sau o tradiţie, dar cercetând mai îndeaproape, am aflat că cercetările ştiinţifice actuale au demonstrat că 40% din parfumul trandafirilor dispare la lumina zilei. Şi este un fapt real şi incontestabil al vieţii şi culturii umane că şi caracterul unui om se întăreşte cel mai mult în timpul celor mai negre zile. Malcolm J. McLeod

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau? (Ioan 18:11) Dumnezeu este de o mie de ori mai meticulos cu noi decât chiar şi un artist cu tabloul său. Trasându-ne cu pensula durerii, şi cu împrejurări de diferite culori, ne pictează în cea mai înaltă şi cea mai bună imagine vizualizată de El, numai dacă vom primi amarele Lui daruri de smirnă într-o atitudine spirituală potrivită. Însă când este îndepărtat de la noi paharul durerilor şi lecţiile din el sunt suprimate sau trec neobservate, facem mai mult rău sufletului nostru decât am putea repara vreodată. Nici o inimă omenească nu-şi poate imagina dragostea incomparabilă pe care Dumnezeu o exprimă în darul Său de smirnă. Cu toate acestea, acest mare dar pe care sufletul nostru ar trebui să-l primească este lăsat s...

Nu pot şti de ce dintr-odată furtuna Trebuie să se dezlănţuie atât de aprig în jurul meu în furia ei; Dar ştiu aceasta – Dumnezeu veghează asupra căii mele, Şi pot să mă încred. Eu nu pot trage la o parte vălul nevăzut Care ascunde viitorul necunoscut de ochii mei, Nici nu ştiu dacă mă aşteaptă întunericul sau lumina; Dar pot să mă încred. Nu am putere să privesc dincolo de timp, Ca să văd încă de aici ţara de dincolo de râu; Dar ştiu aceasta – voi fi pentru totdeauna al lui Dumnezeu; Aşa că pot să mă încred.

Luna mai este probabil cea mai frumoasă din an. Copacii au înviat, florile au răsărit iar oamenii parcă s-au trezit și ei din amorțeală. Întrebarea este câți au timp să observe că e primăvară? Narcisele de acasă s-au uscat și au trebuit înlocuite cu unele noi. Cele uscate încă mai răspândeau parfum. Poate că așa ar trebui să fim și noi. Nu contează vârsta, ci cât parfum creștinesc purtăm în noi. La scara blocului, un melc a făcut jumătate de zi până a ajuns să se lipească de geamul de la ușă. Parcă era o ventuză. În mod cert a greșit drumul însă era atât de hotărât să rămână lipit încât am crezut că se rupe când am încercat să salvez planeta. Oare să ne despartă cineva vreodată de...

Nickbags: Compromisul, alegerea de care-ți pătează conștiinț... :  Nu mi-a venit să cred urechilor, când un frate, care deși știa că predic la sânge împotriva standardelor lumii, îmi sugera telefonic un co...

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp Orice simţ al apropierii, umane şi divine; Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima, Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele; Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur, Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele. M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori, Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii, Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti, Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins; Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte, Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină. M-am rugat pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare, Un somn fără dureri, o pauză liniştită; Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună, Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult; Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau, Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă. Îţi mulţumesc, Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în ...

Nickbags: La mulți ani Florin Ianovici! : Dumnezeu să te țină mai departe un trezorier al cuvintelor iscusite! Căci cine deține limbajul, se știe de mult, deține puterea! Cuvintele...

Florile iertarii au rasarit la Golgota. Cu mirosul specific de Cer, cresc prin Invierea mareata. Parfumul lor inunda zarea. .............................. Se produce bucuria cereasca. Sus canta ingerii Cand se intorc oamenii Din calea lor cea rea Pe cararea stramta. Momente sublime cand Omul devine in mod real om Prin Hristos; Dumnezeu ii iarta trecutul pacatos Uitand. Se aude falfait divin Si Cerul coboara In inimi. .................. Se intoarce un om: Rasare o floare, Fratii se bucura, Ingerii canta, Dumnezeu zambeste. E ...SARBATOARE!