Eşti cumva la capătul iscusinţei, Creştin cu fruntea încreţită?
Te gândeşti la ce este înaintea ta,
Şi la tot ce înduri acum?
Simţi că toată lumea e împotriva ta, Şi eşti singur în mijlocul bătăliei? Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei Este locul unde se arată puterea lui Dumnezeu.
Eşti cumva la capătul iscusinţei, Orbit de o durere epuizantă,
Simţind că n-o poţi îndura,
Că nu poţi suporta tensiunea,
Zdrobit de suferinţa continuă,
Năucit, şi uluit, şi amorţit?
Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei Este locul unde-I place lui Isus să vină.
Eşti cumva la capătul iscusinţei? Lucrarea ta se întinde înaintea ta, Toate zac începute şi neterminate, Apăsându-ţi inima şi mintea, Tânjeşti după puterea de a le face, Întinzând mâini tremurânde?
Adu-ţi aminte – la capătul iscusinţei Stă Cel ce ne poartă povara.
Eşti cumva la capătul iscusinţei? Atunci eşti chiar în locul
Unde se află minunatele resurse
Ale Celui care nu te părăseşte:
Fără îndoială că pe o cale mai luminoasă
Paşii tăi vor ajunge-n curând,
Dar numai la capătul iscusinţei
Se arată „Dumnezeul care poate“.
Comentarii
Trimiteți un comentariu