Murim încet-încet cu orice zi trecută,
Trăind în adunări după a noastră vrere.
Căci închinarea noastră ne pare că-i plăcută:
Avem și cor și predici, dar fără de putere.
Murim cu fiecare moment care se scurge
Când ajutăm pe alții, le oferim servicii,
Și suntem mulțumiți crezând că ne ajunge...
Dar vai! ce trist, că nu știm să facem sacrificii...!
Murim câte puțin, în fiecare clipă
Ce trece-n zbor grăbit spre Marea Veșnicie...
C-avem sare-ndeajuns, însă câtă risipă:
Căci noi nu dăm savoarea mâncării-n farfurie!
Murim din zi în zi cu orișice secundă,
Spunând că așteptăm intrarea-n nemurire...
Zadarnic avem lampă, ne este spre osândă,
De nu avem uleiul să-ntâmpinăm pe Mire.
Murim încet, dar sigur; căci suntem prea grăbiți
Să ascultăm Cuvântul care ne duce-n Cer-
Îl auzim în treacăt și cum suntem uituci,
La noi nu-i împlinirea înscrisă-n caracter.
Murim în fiecare moment când încercăm
Să fim pe două căi, Trăind și cum vrea lumea.
Creștini după ureche, spre iad ne avântăm
Cu forma de evlavie-nșelându-ne întruna.
Murim, mergând spre iad cu orișice clipeală,
Căci fără rod, toți pomii ce au numai frunzișul
Vor fi tăiați și focul va fi fără-ndoială
Acel loc unde ei își vor găsi sfârșitul.
Vă lăudați cu viața, pe când voi sunteți morți;
Căci adunarea voastră-i o morgă-n toată firea:
Miroase-a putregai de la amvon la porți ...
Iar voi sunați din clopot "La noi e mântuirea!"
E timpul învierii, e vremea de trezire;
E ceasul deșteptării din somnul morții crunt.
La Domnul cereți milă, iertare, izbăvire;
Și să trăiți frumos cât sunteți pe pământ!
Comentarii
Trimiteți un comentariu