Sunt clipe-n viaťă când mi-e greu să urc,
Şi spinii rău străpung a mea fiinťă,
Iar oamenii mă părăsesc, se duc,
Sunt tot mai slab, căzut în neputinťă...
În cine, Doamne, să mă mai încred,
Şi cui să-i spun durerea mea cea mare?
Doar Tie, Dumnezeule măreť-
Căci numai Tu îmi poťi da alinare!
Eşti pacea mea din zilele-agitate,
În nopťi de chin eşti bucuria mea,
Eşti dragoste, putere, bunătate,
Izbăvitorul, cetăťuia mea.
Nimic nicicând să nu mă mai despartă,
De Tine, Doamne, Mântuirea mea,
Să pot intra pe a măririi poartă,
Şi să primesc îmbrăťişarea Ta!
(13-14 Aprilie 2016, Buciumi-Sălaj)
Comentarii
Trimiteți un comentariu