Absurd,
Pășesc prin praful humii
Cu urechea lipită de Cer,
Ascultând simfonii ce nu pier.
Mut de orice cuvânt
Neplăcut,
Pășesc pe bătrânul pământ,
Strigând cu dor în megafon:
Hristos Isus e Domn, e Domn!
O zi aștept: când focul nestins
Din piept,
Mă va aduce lângă Cel ce-a învins.-
Surdo-mut la tărâmurile trecătoare,
Vreau să mă trezesc în eterna splendoare,
Lângă Mirele meu. Și să începem marea
Bucurie,
Bucurie,
Savurând o cafea cu gust de Veșnicie.
(Lidia Maria Bărbînță, 28 Iunie 2016-Berlin)
Comentarii
Trimiteți un comentariu