Tu ai fost pacea mea, Isus,
În vreme de restriște, de necaz.
Când marea-nfuriată de nespus
Răcnea, să mă câștige ei supus,
Tu ai fost pacea mea, Isus,
Și mi-ai șters lacrima de pe obraz...
Tu ești, Isuse, și azi, pacea mea,
O pace care nu din lume vine.
Ca o lumină-n noaptea cea mai grea,
Și ca un curcubeu în vreme rea,
Tu ești, Isuse, astăzi, pacea mea
Și inima-mi se bucură în Tine...
Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,
În fiecare zi, cu nori, cu ceață.
Dar și atunci, în veacul glorios,
Când n-a mai fi durerea mea de jos,
Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,
Și zâmbetul iubirii de VIAȚĂ...!
(Lidia Maria, 10 Februarie 2017, Berlin)
În vreme de restriște, de necaz.
Când marea-nfuriată de nespus
Răcnea, să mă câștige ei supus,
Tu ai fost pacea mea, Isus,
Și mi-ai șters lacrima de pe obraz...
Tu ești, Isuse, și azi, pacea mea,
O pace care nu din lume vine.
Ca o lumină-n noaptea cea mai grea,
Și ca un curcubeu în vreme rea,
Tu ești, Isuse, astăzi, pacea mea
Și inima-mi se bucură în Tine...
Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,
În fiecare zi, cu nori, cu ceață.
Dar și atunci, în veacul glorios,
Când n-a mai fi durerea mea de jos,
Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,
Și zâmbetul iubirii de VIAȚĂ...!
(Lidia Maria, 10 Februarie 2017, Berlin)
Comentarii
Trimiteți un comentariu