De poți...

De poți, nu plânge când ai planuri frânte

Și când dorințele lumești n-au împlinire;

Dar plângi mereu cu-acela care plânge,

Ca să îți vadă Cerul în privire.

De poți, nu spune altora durerea

Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți, 

Dar spune tuturor despre puterea

Ce-o capeți prin iertare când asculți.

De poți, nu te-ntrista când rugăciunea 

Nu e-nsoțită iute de-un răspuns;

Dar să te întristezi atunci când lumea

Uzurpă lângă tine pe Isus.

De poți, nu prinde calea disperării

Atunci când valurile vieții vin;

Dar dacă n-ai în tine gustul sării, 

Cu disperare-ntoarce-te, deplin.

De poți, nu spune că e greu pe Cale,

Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer, 

Dar spune tuturor ce merg la vale, 

Că de-L urmează pe Isus, nu pier.

De poți, nu plânge când credința-i mică

Și parcă-i tot mai greu să-naintezi,

Dar plânge când Îl simți cum te ridică:

Numai așa poți dragostea-I s-o vezi..

Și cât vei fi și-i mai avea suflare, 

Să ai întinsă mâna pentru toți

Nu să cerșești iubire și-ndurare, 

Ci să le faci doar binele, de poți...

(Lidia Maria Senași, Gjern, Denmark - 1 Iulie 2017)