Eu nu sunt vrednic, Doamne

Eu nu sunt vrednic, Doamne, de harul Tău măreț, 

De dragostea Ta sfântă ce-ntrece orice margini,

De binele ce-mi faci, de necuprins în pagini

Sau cărți întregi. Cum, Doamne, să am în ochii-Ți preț?

Eu nu sunt vrednic, Doamne, nici să privești spre mine, 

Sau să mă iei în brațe când toți mă părăsesc, 

Să-mi vindeci răni amare cu-al Tău balsam ceresc,

Și să-mi ridici din nou un templu din ruine.

Eu nu sunt vrednic, Doamne, de-a Ta Împărăție, 

De Veșnicia-ntreagă de pace și belșug, 

Și nici să stau la Masă cu cei ce-au tras la jug 

Slujindu-Ți până-n moarte, ca și o jertfă vie. 

Eu nu sunt vrednic, Doamne, al Tău să mă numesc, 

Să-Ți faci milă de mine în orice slăbiciuni, 

Să-mi dăruiești puterea de-a-nfăptui minuni.

Eu nu sunt vrednic, Doamne, decât... să-Ți mulțumesc.

(Gjern-Denmark, 24 Iulie 2017)