OFiicăDeRege

De dragul Tău, în fiecare seară,  Las toate grijile și mă gândesc la Tine:  La cum mi-ai transformat viața precară, Prin bogăția dragostei divine. Din praful lumii m-ai cules, Isuse,  M-ai împăcat cu Cerul și cu Tata,  Mi-ai pus în suflet bucurii nespuse, M-ai învățat să fiu de jertfă gata; Mi-ai dat Cuvântul Tău ca și dreptar  Și mi-ai trasat un drum, o cale strâmtă;  Să pot urca spre Raiul Tău prin har,  Împărtășind mireasma Ta cea sfântă.  În fiecare zi mă întărești, Și Duhul Tău cel Sfânt îmi dă putere, Să Te urmez așa cum Tu dorești,  Prin lepădarea de lumească vrere.  Când valurile lumii mă lovesc Și-mi zguduie din temelii viața, Mă liniștești cu-al Tău Cuvânt ceresc  Și-mi spui să îmi îndrept spre Tine fața.  Îți mulțumesc, Isus, de tot ce-mi dai, Că m-ai iubit întâi și pân' la capăt Și mi-ai promis al Veșniciei plai, În ...

Eu nu sunt vrednic, Doamne, de harul Tău măreț,  De dragostea Ta sfântă ce-ntrece orice margini, De binele ce-mi faci, de necuprins în pagini Sau cărți întregi. Cum, Doamne, să am în ochii-Ți preț? Eu nu sunt vrednic, Doamne, nici să privești spre mine,  Sau să mă iei în brațe când toți mă părăsesc,  Să-mi vindeci răni amare cu-al Tău balsam ceresc, Și să-mi ridici din nou un templu din ruine. Eu nu sunt vrednic, Doamne, de-a Ta Împărăție,  De Veșnicia-ntreagă de pace și belșug,  Și nici să stau la Masă cu cei ce-au tras la jug  Slujindu-Ți până-n moarte, ca și o jertfă vie.  Eu nu sunt vrednic, Doamne, al Tău să mă numesc,  Să-Ți faci milă de mine în orice slăbiciuni,  Să-mi dăruiești puterea de-a-nfăptui minuni. Eu nu sunt vrednic, Doamne, decât... să-Ți mulțumesc. ( Gjern-Denmark, 24 Iulie 2017 )

Dumnezeu să-ți binecuvânteze viața Cu tot ce-i mai bun și mai frumos, Și mereu să-ți lumineze fața  Ca prin El să fii victorios. Dumnezeu să-ți dea pacea iertării În a harului Său bogăție, Și în veci minunea îndurării Să-ți aducă-n suflet bucurie. Dumnezeu să te călăuzească În tot mersul tău pe-acest pământ, Și Lumina Lui sfântă, cerească, Far să-ți fie și-acoperământ. Dumnezeu să-ți fie-a ta comoară, Al inimii-avut mai prețios- Toate faptele firești să moară, Să trăiești prin Duhul lui Hristos. Dumnezeu să-ți fie împlinirea În tot ce-ți dorești și ce visezi; Iar întâiul dor să ai sfințirea, Învățând să mori, să-nvii, să crezi... Dumnezeu să-ți fie întregire, Primul cel mai drag din Univers; Și-ntr-un cântec mai presus de fire Să-L slăvești cu al iubirii vers. Dumnezeu să-ți fie începutul Și sfârșitu-n orișice lucrare, Ca să poți ajunge Sus, în Cerul Veșniciei slavei viitoare. ( Gjern, Iulie 201...

Mă chemi 'napoi la măşti, peruci şi farduri, Mă chemi să joc acelaşi ieftin act; Mă chemi să mă afund din nou în valuri Şi-ncerci să mă atragi cu-acelaşi tact. Mă chemi 'napoi la cântece deşarte, Mă chemi să țin spectacolul în toi; Mă chemi cu ademenitoare şoapte Pe-acelaşi drum să mergem amândoi. Mă chemi să-mi vând iar viața pe gunoaie, Mă chemi să gust din nou din cupa ta, Mă chemi să-mi dai a goliciunii ploaie; Şi-aştepți s-ascult supus chemarea ta. Dar am răspuns deja altei Chemări, Şi am primit un nou destin, un nume, Sunt cetățean al unei alte Țări, Şi nu mă mai întorc la tine, LUME. (23 Iunie 2017, Gjern)                                                            Alina Manole, Chemarea mării

Tu ai fost pacea mea, Isus, În vreme de restriște, de necaz. Când marea-nfuriată de nespus Răcnea, să mă câștige ei supus,  Tu ai fost pacea mea, Isus,  Și mi-ai șters lacrima de pe obraz... Tu ești, Isuse, și azi, pacea mea,  O pace care nu din lume vine. Ca o lumină-n noaptea cea mai grea,  Și ca un curcubeu în vreme rea, Tu ești, Isuse, astăzi, pacea mea Și inima-mi se bucură în Tine... Tu vei rămâne pacea mea, Hristos, În fiecare zi, cu nori, cu ceață. Dar și atunci, în veacul glorios, Când n-a mai fi durerea mea de jos, Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,  Și zâmbetul iubirii de VIAȚĂ...! (Lidia Maria, 10 Februarie 2017, Berlin)

La 21... Nu pot să tac nicicum,  Ci spun cu mulțumire:  Ce bun ești, Doamne, bun...! La 21... Nu pot să nu Îți cânt Cu inima și viața: Ce sfânt ești, Doamne, sfânt...! La 21... Nu pot să mă opresc  Să nu-Ți vestesc Iubirea Și harul Tău ceresc!  La 21... Mă-nchin cu umilință Și vreau deplin, Isuse,  Să umblu prin credință. La 21... Cu mai mult dor și spor Doresc să Te slujesc, Iubitul meu Păstor!  La 21... Tot ce-i cinstit și bun Vreau să mă-nsuflețească Pe-al vieții sfinte drum. La 21... Sunt cu un pas mai sus De ținta mult dorită,  De Raiul Tău, Isus.  La 21... Mai am un dor nespus: Aș vrea să-mi crească aripi,  Să pot zbura mai Sus...!  La 21... Nu-i timpul să pierd timp, Ci să aștept luptând  Eternul Anotimp! (Lidia Maria Bărbînță, 01 Septembrie 2016- Berlin)

E-atât de grea credința-n așteptare,  Când plâng eternele întârzieri Genunchii mei, aveți încă răbdare! El e-n control și astăzi, ca și ieri! E-atât de complicată amânarea Răspunsului la ruga arzătoare,  O, mâini, să nu uitați că-mpreunarea  Vă face dulce-a voastră așteptare. E-atât de-nvolburată marea vieții,  Când parcă Domnul nostru doarme dus,  Nu plângeți, ochii mei, sub vălul ceții,  Ci ațintiți-vă privirile în Sus! El e Stăpân peste întreg pământul: Când mării-i spune:"taci", marea se-oprește, Și El nu doarme, nici când bate vântul De-aceea, inimă-mi fricoasă, îndrăznește!  E-atât de greu când șoapta cea vrășmașă Îmi spulberă puțina mea credință Urechea mea, nu te pleca-n cenușă,  Ascultă susurul de biruință!  Și pare-atât de greu când nu aude nimeni Suspinul, râsul, vorba mea sau cântul- Dar nu te teme, suflet, nu ești singur  Cu tine este Dumnezeu Preasfântul!  (Li...

Surd la zgomotul lumii Absurd,  Pășesc prin praful humii Cu urechea lipită de Cer,  Ascultând simfonii ce nu pier. Mut de orice cuvânt  Neplăcut,  Pășesc pe bătrânul pământ, Strigând cu dor în megafon: Hristos Isus e Domn, e Domn!  O zi aștept: când focul nestins Din piept,  Mă va aduce lângă Cel ce-a învins.- Surdo-mut la tărâmurile trecătoare,  Vreau să mă trezesc în eterna splendoare,  Lângă Mirele meu. Și să începem marea  Bucurie, Savurând o cafea cu gust de Veșnicie.  ( Lidia Maria Bărbînță, 28 Iunie 2016-Berlin )

Dacă spui că ești creștin,  Să se vadă și prin fapte Că ești al Lui pe deplin, Nimic nu vă mai desparte- Despărțirea-nseamnă moarte. Fii creștin cu toată viața, Dacă spui că ești al Lui, Ce-i în suflet, spune fața: Ori ești templul Duhului,  Ori ești casa dracului. Dacă spui că vrei în Cer,  Poartă-te de-aici ca fiu  Și când orice-i efemer,  Va pieri, Acel ce-i Viu,  Te va scoate din pustiu. Fii creștin în orice zi, Nu numai când este soare,  Și când Cel ce va veni Să ne ia la Sărbătoare,  Să fii gata de plecare. Dacă spui că ești creștin,  Dă tot pentru-Mpărăție,  Dă-I întregul tău destin Și vei fi în bucurie,  Cu Isus, o Veșnicie! (Lidia Maria Bărbînță -21 Iunie 2016, Berlin)

    Încurajează-ți inima-n fiecare zi, Să aibă nădejde în Domnul vieții Repetă-i întruna, fără-ncetare: Stai neclintită-n El și FII TARE! Încurajează-ți inima-n fiecare zi,  Să primească supusă Cuvintele Vii Și las-o să zboare,mai Sus,înspre Cer,  Departe de lutul cu plumb efemer. Încurajează-ți inima-n fiecare zi,  Să dezlege lanțurile grelei robii,  Ce o mai țin închisă în ale firii fapte- E timpul să primească Duh nou de libertate.  Încurajează-ți inima-n fiecare zi,  Să bată pentru-Acela ce-i Viu din veșnicii,  Și necuprinsul Rai să se cuprindă-n ea,  Să poți de-aici începe Împărăția Sa. ( Lidia Maria Bărbînță, Iunie 2016-Berlin )

                                      A trecut un an ca o singură zi... Mulțumire vreau să-Ți aduc Domnul meu, Că atât în necazuri cât și-n bucurii,  Ai fost lângă mine, și m-ai iubit mereu. Pe mine, un ciob fragil de lumină,  Pe mine, o mână de lut trecător, Pe mine mă iubești cu iubirea-Ți deplină, Deși nu Te merit, Preasfânt Salvator!? Câți ani vor mai trece, cu Tine de mână,  Voi străbate cărarea cu Cerul în piept Și pân' va fi timpul să fim împreună, Te iubesc prin slujire și-n veghere Te-aștept. (Berlin, 31 mai 2016)

Cu 30 de arginţi Te-a vândut Iuda, Doamne, Cu preţul unui rob sărman, nenorocit, -Dar vai de câte ori Te vindem pe gunoaie, Uitând dragostea mare cu care ne-ai iubit... Nepăsători Te vindem, prin ne-iertarea noastră, Prin ne-iubirea-n fapte, şi ne-credinţa-n Tine. Prin pocăinţa slabă şi prin uitarea proastă, Prin paşii fără urmă pe căile spre bine... -O, iartă-ne păcatul, ne pare rău, Părinte, Că-n lăcomia noastră, suntem prea plini de noi... Şi-ajută-ne să strângem comorile prea-sfinte, Să n-ajungem ca Iuda, în  iad, târând noroi. Vrem, Doamne, ca şi Petru, cu lacrimi de căinţă, Cu-o minte înnoită în fiecare zi, Să creştem în răbdare, să creştem în credinţă, Să câștigăm Viaţa-n eterne bucurii!  ( 21 Aprilie 2016, Buciumi-Sălaj )

Mă-ntreb uimit, a câta oară... De ce în suflet n-a venit O caldă, dulce primăvară Cu flori și cântec fericit? De ce vedem doar norii negri Ce-acoperă seninul cer? De ce lăsăm ca vântul iernii Să ne aducă flori de ger? De ce dăm bucuria sfântă Pe isberg de tristeţi amare, De ce al nostru glas nu cântă De bunătatea Lui cea mare? De ce necazurile vieţii Ne sfâșie și ne doboară,  De ce în zorii dimineţii  Uităm de Sfânta Primăvară? De ce trăim pentru pământ,  Purtând miresmele de ger? De ce al inimilor cânt Nu este îmbibat cu Cer? Visăm cu ochii triști minunea Când Domnul va veni pe nori Dar n-avem Primăvara-n suflet Și ne-nșelăm de mii de ori! Cum vom ajunge-n Veșnicie În Slava Cerului Măreaţă Când noi, săraci de bucurie,  Ne-mpiedicăm orbiţi de ceaţă... Mă-ntreb uimit, a câta oară... Cum să ajungem fericiţi În calda, dulcea Primăvară Când n-o purtăm în noi de-aici? Luca 17,21: "...ia...

În cele mai grele momente din viață, Când cerul e prea greu pe umărul tău, Iar ploaia de lacrimi îți curge pe față: Să nu uiți că Eu sunt cu tine mereu. Căzut ești, rănit sub zâmbete uitate? Și singur te simți, iar tăcerile dor...? Să nu uiți că Eu sunt cu tine în toate,  Și putere-ți voi da să treci prin cuptor. Știu că vor fi multe necazuri în lume,  Vor fi multe poveri de purtat și de dus; Dar tu să-ndrăznești, stai treaz, nu te teme, Căci prin Mine învingi, și prin Mine-ajungi Sus! (Februarie 2016, Buciumi-Sălaj, România)

Slujirea-i renunţare la tine, nu la alţii: Iubește-ţi, dar, cu fapta vrășmașii tăi și fraţii. Slujește prin iubire, iubește prin slujire, Și n-aștepta vreodată răsplăţi sau mulţumire. Slujirea să îţi fie mereu în chip smerit, Precum a fost a Celui ce Primul te-a iubit. Slujește și când altul a pus mâna pe piatră; Cu ultimele forţe, dă-i Pâine de la Vatră. Slujește-n orice clipă. Și orișiunde-n lume, Să lași un strop de soare pe cerul care-apune! (21februarie 2016, Jibou-Sălaj, România)

Ascuns după confortul călduței inerții, Înțepenit stătea la margine de drum, Cu trupul ruginit de vremi și vijelii, Un felinar murdar, cu ochii plini de fum. "Am fost cândva lumină", începe el umil. "Și-am strălucit în noapte oricât mi-a fost de greu, Dar azi, stau trist și singur, bezmetic și labil, Căci am ales lumina cea fără Dumnezeu. Din clipa-aceea sumbră când am ales să fiu Lumină pentru lume, eu singur, fără Domnul, N-am mai avut nimic din focu-acela viu Care-aducea lumina- și am rămas cu fumul.  Azi iar te chem, o, Doamne- Tu ești Lumina vie,  Aprinzătorul veșnic ce-aprinzi orice altar! Ah, vino! Căci mi-e lampa uscată și pustie; Și fă te rog din mine un strașnic felinar." .......... Un foc din Cer coboară și-aprinde-un felinar,  Temeinic curățind tot praful de rugină... Ce minunat lucește întreaga stradă iar- Și trecătorii lumii primesc voioși Lumină... ...

" Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El." (Eclesiastul 3,14) Înțelepciune, Doamne-Ți cer, Să pot ajunge a-nțelege Că Tu domnești în Univers- Și ești mai sus de orice lege. Prea multa-ngrijorare cruntă A ros prea des inima mea- Precum o carie flămândă De lemn dup-așteptare grea.  De-aceea, dă-mi înțelepciunea Să umple sufletul meu gol; Și să ajung la cunoștința Că Tu ești, Doamne, în control!  Ce faci, Tu, Doamne, dăinuiește Și totul e desăvârșit; Nicio frântură nu lipsește, Și nu-i de-adăugat nimic!  Crezând mă rog, al meu Părinte,  Să-mi dai înțelepciune-n dar Căci toate darurile-Ți sfinte Au al perfecțiunii har!  ...caverna inimii suspină, Cerând cu dor din Mâna Ta, Înțelepciunea de lumină Ce numai Tu o poți turna!  Atât de mult, dores...

Dincolo de gardul înțesat cu spini, Este primăvară cu muguri și crini. Dincolo de lacrimi, și de răni deschise, Vei găsi alin sau vindecări promise .  Dincolo de ploaie, ori furtună grea, Este curcubeul în grandoarea sa. Dincolo de bocet, și tristeți amare, Este Bucuria Domnului tău Mare. Dincolo de beznă, dincolo de ceață, Este-un Soare veșnic, și o Dimineață Când vom părăsi zgură și pământ, Și-om primi comoara Cerului Preasfânt! (Ianuarie 2016, Buciumi-Sălaj, România)

Avem iluzia bizara ca timpul trece prea repede pe langa noi, cand, de fapt, noi trecem grabiti pe langa el. Nu ne mai facem timp pentru timp. Dimineata pasim tacuti pe langa timpul de inchinare. Ziua intreaga sarim peste timpul acordat celor in nevoie. Seara zburam obositi pe deasupra timpului de partasie cu Dumnezeu. Si inevitabil, intr-o dimineata urmatoare, ne intrebam cu o alura nevinovata de ce suntem ingenunchiati sub povara problemelor vietii. Ca si cum n-am sti ca este necesar sa ne facem timp pentru timp... Anul 2015 se duce si noi, oameni harnici ce suntem, l-am intrecut deja. Noi gonim in viitorul planurilor fara Dumnezeu pe care ni le-am facut pentru anul 2016. Planuri pe care le vom indeplini sau nu. Iar cand 2016 va fi pe sfarsit, noi vom fi undeva departe, traind intr-o realitate a noastra. ...Si ne vom crede tot cu un pas inaintea timpului, avand trista iluzie ca el trece prea repede, cand noi, de fapt, suntem cu un pas mai departe de Dumnezeu, adica o secun...

Biblia este Cuvântul scris al Domnului preasfânt. Și ferice de acela ce-l citește cu avânt; Dar mai fericit e-acela, care, plin de bucurie, Îl trăiește împlinindu-l cu-o dorinţă tot mai vie. A fost insuflat de Duhul Sfânt împărţitor de har Să aducă veselie și să fie ca un far. Să înveţe și să mustre, să aducă îndrumare, Sfânt balsam alinător și belșug de îndurare. Cât mai este vreme astăzi, crede în Cuvântul sfânt, Și-mplinește-l cu răbdare cât trăiești pe-acest pământ; Căci sunt încă prea mulţi oameni care rătăcesc prin lume, Iar Scriptura pentru ei suntem tu și eu, creștine!