OFiicăDeRege

La 21... Nu pot să tac nicicum,  Ci spun cu mulțumire:  Ce bun ești, Doamne, bun...! La 21... Nu pot să nu Îți cânt Cu inima și viața: Ce sfânt ești, Doamne, sfânt...! La 21... Nu pot să mă opresc  Să nu-Ți vestesc Iubirea Și harul Tău ceresc!  La 21... Mă-nchin cu umilință Și vreau deplin, Isuse,  Să umblu prin credință. La 21... Cu mai mult dor și spor Doresc să Te slujesc, Iubitul meu Păstor!  La 21... Tot ce-i cinstit și bun Vreau să mă-nsuflețească Pe-al vieții sfinte drum. La 21... Sunt cu un pas mai sus De ținta mult dorită,  De Raiul Tău, Isus.  La 21... Mai am un dor nespus: Aș vrea să-mi crească aripi,  Să pot zbura mai Sus...!  La 21... Nu-i timpul să pierd timp, Ci să aștept luptând  Eternul Anotimp! (Lidia Maria Bărbînță, 01 Septembrie 2016- Berlin)

Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul disperării,  Și pune-n noi nădejde În vremea încercării.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nepăsării,  Și fă s-avem iubirea Aprinsă-n locul urii.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul lenevirii,  Și dă-ne hărnicia  Și dragostea slujirii.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul neputinței,  Și fă-ne rugăciunea  O aripă credinței. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nesfințirii,  Să fim curați în lumea  Supusă putrezirii. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nevegherii,  Ca să ajungem și noi  În Țara Primăverii. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Că prea de mult dormim,  Și-adu-ne iar aminte Să ne mai pocăim... Trezește-ne, AZI, Doamne,  E timpul pregătirii: E-aproape-a Ta Venire,  Și Slava Nemuririi.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Stăpâne Sfânt și ...

Vreau, Doamne, rugăciunea mea Să o Înalț azi către Tine.  Cu inima și viața mea,  Cu dor etern aprins în mine,  Cu tot ce am și sunt, Stăpâne,  Mă-nchin complet 'naintea Ta. Un foc mistuitor de-aș fi Aș semăna mereu cu Tine,  Și-un susur blând de-aș deveni Sau râuri de iubire pline,  Te-ai arăta mai viu în mine,  Căci doar prin Tine pot trăi. De-aceea, astăzi vin smerit Și cu dorință de sfințire. Mă-nchin, Isuse Preaiubit,  Tu meriți laudă și mărire,  Căci ești Speranță, Nemurire Și doar prin Tine sunt sfințit. Să fii în veci glorificat Pentru că ești Atotputernic. Ești Suveran, ești Împărat Ești Dragoste, ești Sfânt, ești Veșnic,  Stăpânul Păcii, dulce Sfetnic,  Ești Domnul Vieții Minunat!  Tu locuiești acum în mine Ca Domn măreț și Salvator. Dar, când din slăvile divine, Va răsuna un glas prin nor: "Hristos este Biruitor!", Mă vei lua Acas' la Tine... (...

E-atât de grea credința-n așteptare,  Când plâng eternele întârzieri Genunchii mei, aveți încă răbdare! El e-n control și astăzi, ca și ieri! E-atât de complicată amânarea Răspunsului la ruga arzătoare,  O, mâini, să nu uitați că-mpreunarea  Vă face dulce-a voastră așteptare. E-atât de-nvolburată marea vieții,  Când parcă Domnul nostru doarme dus,  Nu plângeți, ochii mei, sub vălul ceții,  Ci ațintiți-vă privirile în Sus! El e Stăpân peste întreg pământul: Când mării-i spune:"taci", marea se-oprește, Și El nu doarme, nici când bate vântul De-aceea, inimă-mi fricoasă, îndrăznește!  E-atât de greu când șoapta cea vrășmașă Îmi spulberă puțina mea credință Urechea mea, nu te pleca-n cenușă,  Ascultă susurul de biruință!  Și pare-atât de greu când nu aude nimeni Suspinul, râsul, vorba mea sau cântul- Dar nu te teme, suflet, nu ești singur  Cu tine este Dumnezeu Preasfântul!  (Li...

Hei, fetelor. Pacea lui Hristos să fie cu voi și în voi. Știu că pentru multe dintre voi, ca și pentru mine, așteptarea răspunsului la rugăciune e "în toi" și pare grea de tot. Eu nu vă cunosc, dar El vă știe pe fiecare dintre voi. Probabil că urcușul vi se pare atât de dificil, încât sunteţi aproape să cedaţi. Ni se cere nouă, femeilor creștine, să dăm dovadă de integritate- ne obligă numele și statutul nostru în Hristos. Și uneori uităm, uităm, uităm atât de ușor că drumul compromisului, aparent mai puţin dificil decât drumul adevărului și credinței în Domnul, se termină în prăpastia deznădejdii, departe de Iubitul inimilor noastre. Merită așteptarea? Merită să ne încredem în El, sau căutăm să ne croim noi singure drumul prin viaţă? "Bine, bine", vei spune, "dar totuși, nu pot să stau cu mâinile-n sân și să aștept să îmi plouă din cer." Nici Dumnezeu nu vrea asta, crede-mă. Așteaptă în tăcere ajutorul Lui, iubindu-L cu fapta, dăruindu-te în totul Lui...

  "Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare."  Proverbe 28,13  Mărturisește-ți păcatul murdar Și lasă-l deoparte pe veci,  Ca Jertfa lui Hristos din Calvar, Să nu fie pentru tine-n zadar Și în iad să ajungi să petreci... Mărturisește-ți vina amară Și cere iertare de Sus: Ca viața cea veche să moară,  Trecutul cel urât să dispară, Să trăiești viața nouă-n Isus!  Mărturisește-ți orice greșeală Cu lacrimi și păreri de rău,  Și sângele Sfânt care spală Orișice păcat, fără-ndoială- Va curăți și sufletul tău!  Mărturisește și-apoi părăsește  Tot ce te mai ține legat; Fii smerit și te pocăiește, Căci doar în acest fel propășește  Fiul pierdut de Tatăl iertat. (Lidia Maria Bărbînță, 18-19 Iulie 2016, Berlin)

De ce lași fricile să te doboare,  Când Domnul tău te 'nalță către soare? De ce lași muntele de necredință Să-mpiedice vederea prin credință? De ce în valuri te-ai pierdut cu firea  Și nu ai ațintit spre El privirea? De ce-ai uitat pentru o clipă, frate,  Că Dumnezeu Stăpân e peste toate? De ce nu îndrăznești să te ridici,  În numele lui Isus peste frici?  Nisipul din clepsidră nu se-oprește: Ridică-te, credința o-ntărește!  El e Stăpân și Domn peste furtuni,   Te-ncrede-n El și vei vedea minuni!   Încurajează-ți inima să cânte  Și-așteaptă ca minunea să se-ntâmple... ~Lidia Maria Bărbînță, Berlin-16 Iulie 2016~