OFiicăDeRege

De dragul Tău, în fiecare seară,  Las toate grijile și mă gândesc la Tine:  La cum mi-ai transformat viața precară, Prin bogăția dragostei divine. Din praful lumii m-ai cules, Isuse,  M-ai împăcat cu Cerul și cu Tata,  Mi-ai pus în suflet bucurii nespuse, M-ai învățat să fiu de jertfă gata; Mi-ai dat Cuvântul Tău ca și dreptar  Și mi-ai trasat un drum, o cale strâmtă;  Să pot urca spre Raiul Tău prin har,  Împărtășind mireasma Ta cea sfântă.  În fiecare zi mă întărești, Și Duhul Tău cel Sfânt îmi dă putere, Să Te urmez așa cum Tu dorești,  Prin lepădarea de lumească vrere.  Când valurile lumii mă lovesc Și-mi zguduie din temelii viața, Mă liniștești cu-al Tău Cuvânt ceresc  Și-mi spui să îmi îndrept spre Tine fața.  Îți mulțumesc, Isus, de tot ce-mi dai, Că m-ai iubit întâi și pân' la capăt Și mi-ai promis al Veșniciei plai, În ...

Ajută-mă,Doamne, să-mi doresc să fiu sfânt, Să fiu sare, lumină pe-ntregul pământ.  Ajută-mi, să fiu smerit ca și Tine,  Renunțând la mândria, la zeul din mine.  Ajută-mi, Isuse, să pot fi mai blând,  Asemeni cu Tine în vorbă și gând.  Și umbletul meu să fie mereu  Pe urmele Tale, Măreț Dumnezeu.  Ajută-mi, Te rog, să-Ți urmez zi de zi  Și Cuvântul Tău sfânt să vreau a-mplini. Iar când voia mea-i numai plăcere lumească,  Du-mă 'napoi pe Calea cerească.  Ajută-mă, Doamne, să fiu înțelept, Și plin de credință-n veghere, s-aștept. Să am candela plină mereu cu ulei,  Și să vreau a-mi dori să fiu cum mă vrei.  (Gjern, 31 Iulie-1 August 2017)

Eu nu sunt vrednic, Doamne, de harul Tău măreț,  De dragostea Ta sfântă ce-ntrece orice margini, De binele ce-mi faci, de necuprins în pagini Sau cărți întregi. Cum, Doamne, să am în ochii-Ți preț? Eu nu sunt vrednic, Doamne, nici să privești spre mine,  Sau să mă iei în brațe când toți mă părăsesc,  Să-mi vindeci răni amare cu-al Tău balsam ceresc, Și să-mi ridici din nou un templu din ruine. Eu nu sunt vrednic, Doamne, de-a Ta Împărăție,  De Veșnicia-ntreagă de pace și belșug,  Și nici să stau la Masă cu cei ce-au tras la jug  Slujindu-Ți până-n moarte, ca și o jertfă vie.  Eu nu sunt vrednic, Doamne, al Tău să mă numesc,  Să-Ți faci milă de mine în orice slăbiciuni,  Să-mi dăruiești puterea de-a-nfăptui minuni. Eu nu sunt vrednic, Doamne, decât... să-Ți mulțumesc. ( Gjern-Denmark, 24 Iulie 2017 )

Dumnezeu să-ți binecuvânteze viața Cu tot ce-i mai bun și mai frumos, Și mereu să-ți lumineze fața  Ca prin El să fii victorios. Dumnezeu să-ți dea pacea iertării În a harului Său bogăție, Și în veci minunea îndurării Să-ți aducă-n suflet bucurie. Dumnezeu să te călăuzească În tot mersul tău pe-acest pământ, Și Lumina Lui sfântă, cerească, Far să-ți fie și-acoperământ. Dumnezeu să-ți fie-a ta comoară, Al inimii-avut mai prețios- Toate faptele firești să moară, Să trăiești prin Duhul lui Hristos. Dumnezeu să-ți fie împlinirea În tot ce-ți dorești și ce visezi; Iar întâiul dor să ai sfințirea, Învățând să mori, să-nvii, să crezi... Dumnezeu să-ți fie întregire, Primul cel mai drag din Univers; Și-ntr-un cântec mai presus de fire Să-L slăvești cu al iubirii vers. Dumnezeu să-ți fie începutul Și sfârșitu-n orișice lucrare, Ca să poți ajunge Sus, în Cerul Veșniciei slavei viitoare. ( Gjern, Iulie 201...

De poți, nu plânge când ai planuri frânte Și când dorințele lumești n-au împlinire; Dar plângi mereu cu-acela care plânge, Ca să îți vadă Cerul în privire. De poți, nu spune altora durerea Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți,  Dar spune tuturor despre puterea Ce-o capeți prin iertare când asculți. De poți, nu te-ntrista când rugăciunea  Nu e-nsoțită iute de-un răspuns; Dar să te întristezi atunci când lumea Uzurpă lângă tine pe Isus. De poți, nu prinde calea disperării Atunci când valurile vieții vin; Dar dacă n-ai în tine gustul sării,  Cu disperare-ntoarce-te, deplin. De poți, nu spune că e greu pe Cale, Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer,  Dar spune tuturor ce merg la vale,  Că de-L urmează pe Isus, nu pier. De poți, nu plânge când credința-i mică Și parcă-i tot mai greu să-naintezi, Dar plânge când Îl simți cum te ridică: Numai așa poți dragostea-I s-o vezi.. Și cât vei fi și-i mai ...

Mă chemi 'napoi la măşti, peruci şi farduri, Mă chemi să joc acelaşi ieftin act; Mă chemi să mă afund din nou în valuri Şi-ncerci să mă atragi cu-acelaşi tact. Mă chemi 'napoi la cântece deşarte, Mă chemi să țin spectacolul în toi; Mă chemi cu ademenitoare şoapte Pe-acelaşi drum să mergem amândoi. Mă chemi să-mi vând iar viața pe gunoaie, Mă chemi să gust din nou din cupa ta, Mă chemi să-mi dai a goliciunii ploaie; Şi-aştepți s-ascult supus chemarea ta. Dar am răspuns deja altei Chemări, Şi am primit un nou destin, un nume, Sunt cetățean al unei alte Țări, Şi nu mă mai întorc la tine, LUME. (23 Iunie 2017, Gjern)                                                            Alina Manole, Chemarea mării

ȘI NU PESTE MULT TIMP , mă vei lua Acasă, În Țara Bucuriei și Dragostei depline. Vei fi al meu drag Mire, iar eu Ți-oi fi mireasă, Uitând pe veci Pământul țesut cu mărăcine... ȘI NU PESTE MULT TIMP , voi fi cu Tine-n slavă Și vom serba minunea adevăratei Vieți,  Căci nu va mai fi moartea cu gustu-i de otravă,  Ci vom trăi eternul seninei Dimineți. ȘI NU PESTE MULT TIMP , mă vei lua în Ceruri,  Să mă așezi cu Tine la Nunta pregătită; Să uit de foamea pâinii și setea apei, pururi, Gustând pe săturate bucata-nveșnicită. ȘI NU PESTE MULT TIMP , voi fi-n Împărăție, Și voi uita ce-nseamnă "pribeag și călător"; Voi sta cu Tine, Mire, pe Scaunul de Domnie,  În Patria mea dulce de dincolo de nor! ( Lidia Maria-12 Februarie 2017, Berlin )

Tu ai fost pacea mea, Isus, În vreme de restriște, de necaz. Când marea-nfuriată de nespus Răcnea, să mă câștige ei supus,  Tu ai fost pacea mea, Isus,  Și mi-ai șters lacrima de pe obraz... Tu ești, Isuse, și azi, pacea mea,  O pace care nu din lume vine. Ca o lumină-n noaptea cea mai grea,  Și ca un curcubeu în vreme rea, Tu ești, Isuse, astăzi, pacea mea Și inima-mi se bucură în Tine... Tu vei rămâne pacea mea, Hristos, În fiecare zi, cu nori, cu ceață. Dar și atunci, în veacul glorios, Când n-a mai fi durerea mea de jos, Tu vei rămâne pacea mea, Hristos,  Și zâmbetul iubirii de VIAȚĂ...! (Lidia Maria, 10 Februarie 2017, Berlin)

Ce folos să porţi haine curate, Dacă înăuntru ești murdar; Ce folos să ai parfumuri scumpe, Dacă n-ai tămâie pe Altar...? Ce folos să fii frumos la chip, Dacă-n suflet e stăpân urâtul; Sau să ai castele de nisip, Când în casa-n Cer îţi bate vântul?  Ce folos să ai cel mai bun nume, Dacă nu ești scris în Cartea Vieţii; Ce folos să ai succes în lume, Dacă n-apuci zorii Dimineţii...? Ce folos să-ţi fie viaţa plină  Cu prieteni buni și cu petreceri, Dacă-n ochii tăi nu e lumină Și Isus Hristos nu ţi-e prieten? Ce folos să poţi să trăiești bine, Dacă mori fără de Dumnezeu; Ce folos, folos, va fi de tine, Dacă nu ajungi în Raiul Său?! (Lidia Maria, 10 Februarie 2017, Berlin)

De ce nu-mi spui de câte ori greșesc Numai că Domnu-i bun și mă iubește, De ce îmi spui că e și sfânt și drept...? -Doar omu-n fiecare zi greșește... De ce nu-mi povestești numai de har De ce-mi repeți mereu despre pedeapsă? De ce-mi tot spui că este în zadar  Slujirea-mi făr-o ascultare aleasă?  De ce-mi spui doar în Dumnezeu să sper,  Să iert iubind, să cred, să mă sfințesc? De ce-mi spui că există iad și Cer? De ce?- Pentru că te iubesc!... (Lidia Maria Bărbînță, Berlin -13.11.2016)

Noiembrie zâmbește la fereastră  Cu-al frunzelor surâs îmbietor, Pictând încetișor povestea noastră, De toamnă, dragoste, de vis și dor... Iar cerul îmbrăcat în strai de ploaie, Ne cântă-n prag a toamnei nostalgii; Și ultimele flori suspină-n vale, În ritmul lin al sfintei melodii... Parfumul fin și dulce-al roadei coapte, Ne-mbie să visăm la bucuria  Acelei Vieți de Dincolo de moarte, În care va începe Veșnicia... -Nu va mai fi Noiembrie la poartă, Iar florile nu s-or mai ofili... Nu ne va mai zâmbi nici frunza moartă, Și n-or mai fi nici ploile târzii... Dacă-i minune toamna pe pământ,  Și toate ne încântă zi de zi,  Cu cât mai mult acolo-n Cerul Sfânt Ne-om bucura de Toamna din Vecii...?! Ni-e dor de Țara-aceea minunată În care ne va duce-al nost' Isus... Vom spune-adio toamnei de-altădată, Ne-așteaptă alta mai frumoasă Sus! (Lidia Maria Bărbînță, 2 Noiembrie 2016-Berlin)  

Îmi faci Isus cu Mâna Ta,  Cât nimeni altul bine... Dar ce-mi tânjește inima, E să Te am pe Tine!  Mă binecuvintezi mereu Și Te-ngrijești de mine,  Dar ce folos de traiul meu De nu Te am pe Tine?!  Îmi doresc pacea Ta, Isus,  Și bucurii divine,  Dar decât toate mai presus, Te vreau, te vreau pe Tine!  Îți mulțumesc că mă iubești  Mai mult decât oricine; De-aceea, fă-mi tot ce voiești,  Doar să Te am pe Tine!  (Lidia Maria Bărbînță, 28 Octombrie 2016- Berlin)

Ah, mi-ai pus inima-n cântar  Și m-ai găsit ușor, Isus... Dar mi-ai șoptit: "Mai este har, Urmează-Mi azi supus." Am fost cu inima-mpărțită,  Și mâinile așa murdare... Dar mi-ai spus: "Nu este ispită Cât Harul Meu de mare!"  Cu pașii am călcat adese'  Pe drumurile gri din lume... Dar Tu mi-ai spus cu drag, Isuse: "Am pentru tine-un nume!" Azi, dezbrăcat de-orice mândrie, Am răstignit vechea mea fire; Și inima Ți-am dat-o Ție,  S-o schimbi, să pui în ea iubire!  În felu-acesta, viața mea, Cu tot ce sunt, din ce mi-ai dat, Va fi un imn spre slava Ta, Acum, și-n Cerul minunat!  (Lidia Maria Bărbînță, Berlin-27 Octombrie 2016)

Scutură-mi, o, Doamne, frunza ruginită  Căci mi-e-atât de silă de păcatul meu,  Pustiește-mi ramul de firea-nvechită Și-așa, gol de mine, să rămân al Tău.  Mă-mpresoare vântul dulce al iubirii, Să mă bată ploaia pocăinței sfinte,  Și să-Ți poți culege a' Neprihănirii Și a' Mulțumirii roade înmiite. Lasă, de vrei, toamna cu parfumu-i putred, Să mă-mbogățească-n moarte zi de zi; Și să-mi smulgi întruna tot ce-i rău și veșted, Ca să pot prin Tine, Doamne, a trăi!  Și când hotărăști vremea să mă tai, Din această toamnă, sumbră și străină, Du-mă și pe mine, lângă Tine-n Rai,  Unde-oi fi iar verde și plin de lumină!  (Lidia Maria Bărbînță, Berlin-27 Octombrie 2016)

Vreau ca viața mea să fie,  A dragostei mireasmă vie  Și să încânt cu-al meu parfum, Pe-oricine întâlnesc în drum. Vreau ca umblarea mea să fie, O, Domnul meu, asemeni Ție; Și urma pașilor din vale, Să-i facă bucuriei cale. Vreau ca purtarea mea să fie, Un zbor frumos spre Veșnicie.  Și pacea lui Isus, cerească, S-o dau oricui vrea s-o primească. Vreau zi de zi cât pe pământ Mă ține Domnul meu cel Sfânt, Să am iubire, bucurie Și-a păcii sfinte armonie. Dorințele-mi nu-s doar cuvinte, Doresc să le păstrez în minte; Și să le împlinesc mereu,  De drag pentru-Mpăratul meu. Trăind cu zel, lucrând cu spor,  În pas încet, sau falnic zbor,  Haideți cu mine, împreună,  Să câștigăm Țara cea bună. Va fi acolo bucurie,  Lumină, pace, bogăție, Dar decât toate, mai presus, Va fi cu noi Hristos Isus!  (Lidia Maria Bărbînță, 15-16 Octombrie 2016- Berlin)

Înșelătoare cânturi de iubire,  Mi-ați risipit toți anii tinereții... Dar astăzi L-am găsit pe al meu Mire, Când mă striga în zorii dimineții. M-a cucerit cu blânda Lui privire,  Și cu dulceața ce-o avea în glas; Iar când m-a strâns în brațe cu iubire,  O zi-mi păru mai scurtă ca un ceas... Tânjisem toată viața după Mire  În tainicele ne-nțelese doruri,  Și-mi suspina ființa ne-mplinită Precum un pui ce s-a pierdut de stoluri. A fost o vreme când cântam întruna Ale himerei cânturi de iubire,  Și îmi părea că pentru totdeauna Aceasta e măreața mea menire. Dar când m-a întâlnit Stăpânul Vieții,  Acela ce e Veșnica Iubire, N-am mai dorit să fiu nimic pe lume- Decât Mireasa celui mai scump Mire! Iar azi sunt fericită și pot spune  Că sunt iubită de-Mpăratul meu; Și nu există niciun cânt pe lume Ca imnul DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU!  (Lidia Maria Bărbînță, Septembrie-Octombrie 2016, Berl...

La 21... Nu pot să tac nicicum,  Ci spun cu mulțumire:  Ce bun ești, Doamne, bun...! La 21... Nu pot să nu Îți cânt Cu inima și viața: Ce sfânt ești, Doamne, sfânt...! La 21... Nu pot să mă opresc  Să nu-Ți vestesc Iubirea Și harul Tău ceresc!  La 21... Mă-nchin cu umilință Și vreau deplin, Isuse,  Să umblu prin credință. La 21... Cu mai mult dor și spor Doresc să Te slujesc, Iubitul meu Păstor!  La 21... Tot ce-i cinstit și bun Vreau să mă-nsuflețească Pe-al vieții sfinte drum. La 21... Sunt cu un pas mai sus De ținta mult dorită,  De Raiul Tău, Isus.  La 21... Mai am un dor nespus: Aș vrea să-mi crească aripi,  Să pot zbura mai Sus...!  La 21... Nu-i timpul să pierd timp, Ci să aștept luptând  Eternul Anotimp! (Lidia Maria Bărbînță, 01 Septembrie 2016- Berlin)

Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul disperării,  Și pune-n noi nădejde În vremea încercării.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nepăsării,  Și fă s-avem iubirea Aprinsă-n locul urii.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul lenevirii,  Și dă-ne hărnicia  Și dragostea slujirii.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul neputinței,  Și fă-ne rugăciunea  O aripă credinței. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nesfințirii,  Să fim curați în lumea  Supusă putrezirii. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Din somnul nevegherii,  Ca să ajungem și noi  În Țara Primăverii. Trezește-ne, AZI, Doamne,  Că prea de mult dormim,  Și-adu-ne iar aminte Să ne mai pocăim... Trezește-ne, AZI, Doamne,  E timpul pregătirii: E-aproape-a Ta Venire,  Și Slava Nemuririi.  Trezește-ne, AZI, Doamne,  Stăpâne Sfânt și ...

Vreau, Doamne, rugăciunea mea Să o Înalț azi către Tine.  Cu inima și viața mea,  Cu dor etern aprins în mine,  Cu tot ce am și sunt, Stăpâne,  Mă-nchin complet 'naintea Ta. Un foc mistuitor de-aș fi Aș semăna mereu cu Tine,  Și-un susur blând de-aș deveni Sau râuri de iubire pline,  Te-ai arăta mai viu în mine,  Căci doar prin Tine pot trăi. De-aceea, astăzi vin smerit Și cu dorință de sfințire. Mă-nchin, Isuse Preaiubit,  Tu meriți laudă și mărire,  Căci ești Speranță, Nemurire Și doar prin Tine sunt sfințit. Să fii în veci glorificat Pentru că ești Atotputernic. Ești Suveran, ești Împărat Ești Dragoste, ești Sfânt, ești Veșnic,  Stăpânul Păcii, dulce Sfetnic,  Ești Domnul Vieții Minunat!  Tu locuiești acum în mine Ca Domn măreț și Salvator. Dar, când din slăvile divine, Va răsuna un glas prin nor: "Hristos este Biruitor!", Mă vei lua Acas' la Tine... (...

E-atât de grea credința-n așteptare,  Când plâng eternele întârzieri Genunchii mei, aveți încă răbdare! El e-n control și astăzi, ca și ieri! E-atât de complicată amânarea Răspunsului la ruga arzătoare,  O, mâini, să nu uitați că-mpreunarea  Vă face dulce-a voastră așteptare. E-atât de-nvolburată marea vieții,  Când parcă Domnul nostru doarme dus,  Nu plângeți, ochii mei, sub vălul ceții,  Ci ațintiți-vă privirile în Sus! El e Stăpân peste întreg pământul: Când mării-i spune:"taci", marea se-oprește, Și El nu doarme, nici când bate vântul De-aceea, inimă-mi fricoasă, îndrăznește!  E-atât de greu când șoapta cea vrășmașă Îmi spulberă puțina mea credință Urechea mea, nu te pleca-n cenușă,  Ascultă susurul de biruință!  Și pare-atât de greu când nu aude nimeni Suspinul, râsul, vorba mea sau cântul- Dar nu te teme, suflet, nu ești singur  Cu tine este Dumnezeu Preasfântul!  (Li...